Politica urii

Semne diacritice

Eșecul de joi, când nu s-a adunat numărul necesar de voturi pentru includerea sintagmei „integarea europeană” în Constituția Republicii Moldova este plata PD pentru resentimentele pe care le-a provocat foștilor săi aliați PLDM și PL.

PLDM a văzut în această inițiativă „intenția PD a de a scoate în afara cadrului constituțional pe oricine care se pronunță împotriva integrării europene, drept o manifestare a caracterului său dictatorial profund antieuropean”, o acțiune prin care se confundă „UE cu Uniunea Sovietică”. Chiar așa? Cât de mare trebuie să fie supărarea deputaților liberali-democrați ca să interpreteze lucrurile în acest fel? Faptul că în Constituție s-a fixat că „Forma de guvernământ a statului este republica” nu înseamnă interdicție pentru cei care se pronunță pentru monarhie, ci doar că trecerea la monarhie va necesita amendarea Constituției.

Similar, dacă „integrarea europeană” devenea un obiectiv constituțional, aceasta nu scotea în afara „cadrului constituțional” opțiunea estică, ci doar o condiționa cu obținerea a 2/3 de voturi în Legislativ, asigurându-se astfel o oarecare stabilitate geopolitică. Fiți de acord că aflarea pe două scaune, oscilarea permanentă Vest-Est a devenit cam obositoare și are un impact negativ, distructiv, pe toate planurile, politic, economic, social. Acum Dodon triumfă datorită resentimentelor lui Ghimpu și Deliu față de Plahotniuc. A unor resentimente justificate, trebuie să recunoaștem. Dar care nu îndulcesc pilula eșecului de joi.

Pe de altă parte, mirarea lui Candu că liberalii și liberal-democrații au boicotat inițiativa PD, ba chiar au ieșit din sală (ceea ce, într-adevăr, a fost un exces), e mirarea soțului care nu înțelege de ce soția maltratată de el reacționează supărată la niște propuneri raționale. E ca mirarea lui Putin că „poporul frățesc” ucrainean are o atitudine ostilă față de el, după ocuparea Crimeii.

Resentimentele sunt un factor politic care nu poate fi neglijat. „Iraționalitatea” de azi a PLDM și PL este consecința unor acțiuni „iraționale” de ieri ale liderului PD. (De exemplu, de ce a fost nevoie de arestarea și suspendarea lui Chirtoacă din funcția de primar, dacă nici până azi, la un an și jumătate, justiția nu a acumulat probele necesare pentru a-l judeca? Credea Plahotniuc că Ghimpu nu îi va putea răspunde?)

Nu are rost să speculăm dacă liderul PD a fost sincer, a dorit cu adevărat ca în preambulul Constituției să fie fixat dezideratul respectiv. Contează rezultatul. Contează că la noi prevalează politica resentimentelor, a urii, ca să fim mai expliciți. Și mâine, poimâine, după alegerile parlamentare, ura ne poate duce într-un nou impas, în imposibilitatea de a forma un guvern proeuropean.

Plahotniuc trebuie să-și dea seama că problema nu e în faptul că Ghimpu și Deliu au pus condiții, ci în faptul că el nu îi respectă, eufemistic vorbind. Dacă a hotărât să devină politician, liderul PD trebuie să se comporte ca un politician, adică să practice arta posibilului, a dialogului, nu a dictatului sau șantajului. Republica Moldova nu trebuie transformată într-o oarecare companie din holdingul său.