Politica externă echilibrată în dezechilibru

Semne diacritice

Câteva știri importante din ultima vreme, trecute nemeritat cu vederea:

Ficțiunea consensului internațional

Ambasadorul american la Chișinău, Dereck J. Hogan, a declarat că nu a existat nicio înțelegere cu Rusia privind Republica Moldova, că soarta guvernării lui Plahotniuc a fost hotărâtă printr-o înțelegere dintre SUA și UE. A fost o „coincidență” faptul că Rusia li s-a alăturat. Prin urmare, „consensul internațional” despre care vorbea Kozak și Steinmeier e o ficțiune? Sau poate a existat totuși? Să fie întâmplător faptul că Ambasadorului SUA i s-a dezlegat limba după demisia Guvernului Maiei Sandu?

Dodon a „răspuns” că SUA l-au găzduit pe Plahotniuc pentru a influența asupra Guvernului Maiei Sandu prin intermediul PD și a-l folosi împotriva Rusiei. El a amintit, cu acest prilej, neplăcerile pe care le-ar fi cauzat Plahotniuc Moscovei prin expulzări de spioni, umilirea lui Rogozin, stăvilirea propagandei ruse etcetera. E o declarație care nu prea seamănă a politică externă „echilibrată”.

Dodon a mai amenințat că o eventuală alianță între PD și ACUM va duce la dizolvarea Parlamentului și alegeri anticipate. Cum ar duce? El nu explică în ce mod formarea unei noi majorități parlamentare ar destabiliza, în loc să stabilizeze situația. Ar fi posibil numai prin încălcarea Constituției. Mesajul lui Dodon e ca va ignora Constituția. Și nu va fi pentru prima dată.

Dodon la arat

La summitul NATO de la Londra, șefii de stat și de guverne ale Alianței Nord-Atlantice și-au reconfirmat „angajamentul solemn”, în conformitate cu articolul 5 din Tratatul de la Washington, că un atac împotriva unui stat-aliat va fi considerat „un atac împotriva tuturor”. Reconfirmarea angajamentului este un răspuns indirect la acțiunile belicoase ale Rusiei din ultimii ani pe direcția vestică și speculațiile privind „criza” sau chiar „moartea cerebrală” a NATO. Pentru prima dată, acțiunile Rusiei, alături de „alți actori statali și nonstatali care contestă ordinea internațională bazată pe reguli și care produc amenințări cibernetice și hibride”, au fost definite ca „amenințări și provocări” la adresa securității nord-atlantice.

În acest context, ideea recunoașterii internaționale a neutralității militare a Republicii Moldova, înainte de retragerea trupelor ruse de pe Nistru, are exact atâtea șanse ca ideea unei Europe de la Lisabona la Vladivostok, fără restituirea Crimeii, idee la care vrea să pună umărul vajnicul președinte Dodon, ca musca din fabulă la arat.

Încă un cadou Rusiei de la Ciocoi

La Bratislava, vorbind în cadrul Consiliului ministerial al OSCE, ministrul de Externe Aureliu Ciocoi a cerut retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu angajamentul Rusiei la Istanbul. Într-un interviu, înainte de plecarea la Bratislava, el repeta, după Dodon, că prezența militară rusă pe Nistru va înceta după recunoașterea internațională a neutralității Republicii Moldova, care, recunoaștere, la rândul său, va facilita rezolvarea conflictului transnistrean.

Cadoul făcut Rusiei de Ciocoi la Bratislava a fost renunțarea tacită la ideea transformării „misiunii de pacificare” de pe Nistru, punând-o în legătură cu „soluționarea finală politică a conflictului”.

„Reorientarea” sprijinului financiar

Bogdan Aurescu, ministrul de Externe al României, i-a transmis lui Ciocoi dezamăgirea legată de demisia Guvernului Maiei Sandu și l-a informat că „sprijinul României, inclusiv financiar, nu va putea continua în parametrii preconizați, urmând a fi reorientat, în funcție de acțiunile concrete ale noului Guvern”.

Se pare că Dodon nu a înțeles rolul Maiei Sandu în „validarea” sa pe plan internațional. L-ar fi costat mai puțin, dacă accepta ca ea să selecteze candidatul la funcția de procuror general. Din cauza ego-ului său supradimensionat și-a tăiat creanga de sub picioare. După cum a spus Vladimir Socor, Dodon ratează șansa de a deveni un politician respectat pe plan internațional. Iar Socor este un analist foarte bine informat.