PLDM, un pas umilitor, dar corect

Semne diacritice

PLDM nu va participa la alegeri cu propriul stindard, acceptând condițiile PPDA-PAS: să delege niște eventuali candidați pe lista acestui bloc, care să treacă în prealabil filtrele de integritate. E un pas umilitor pentru un partid care mai speră „să fie iarăși ce a fost și mai mult decât atâta”, dar corect, căci partidul nu mai apare în sondaje printre formațiunile pentru care intenționează să voteze alegătorii.

Și mai corect era dacă PLDM se autodizolva. Un seppuku (sau harakiri) politic era mai onorabil. Peledemiștii plecau demn, cu capul sus, înregistrând o premieră pe scena noastră politică. Căci de prea mare folos ei nu le pot fi „acumiștilor”, ba chiar ar putea deveni o povară. Orcât și-ar ascunde capul în nisip actualii lideri, Vlad Filat a avut un rol în furtul miliardului, iar PLDM a fost partidul care a întrunit cele mai multe speranțe și, corespunzător, a dezamăgit cel mai mult cetățenii Republicii Moldova. Umbra sa în PPDA-PAS i-ar putea îndepărta pe unii alegători.

Deși Ghimpu a avut un schimb de replici nu tocmai amicale cu Năstase, liberalii ar putea păși pe urmele liberal-democraților. Aceasta lasă să se înțeleagă Valeriu Munteanu. Situația PL e totuși ceva diferită de PLDM, mai cu seamă după preluarea cârmei partidului de către Dorin Chirtoacă. Dacă acceptă condițiile lui Năstase și nu participă la alegeri, PL va muri, în schimb va avea satisfacția că s-a sacrificat pentru cauza luptei antioligarhice. PL are puține șanse de supraviețuire și dacă participă la alegeri cu Dorin Chirtoacă, în schimb va avea satisfacția că a încercat.

Calitatea de strateg a liderului PD va putea fi pusă încă o dată la îndoială, dacă PD se va pomeni singur în fața tuturor în alegerile viitoare. Plahotniuc a făcut tot posibilul ca scrutinul din 24 februarie să fie conceput ca o „ultimă și decisivă bătălie” antioligarhică.

Și la Bruxelles s-a sunat mobilizarea contra actualei guvernări. După recenta păruială din ParlamentulEuropean, se pregătea un document critic la adresa Republicii Moldova și în Consiliul Afaceri Externe. Probabil, efectul electoral al concluziilor a determinat Bucureștiul să-l blocheze. Dar nu numai România a considerat că nu au fost întrunite toate condițiile adoptării acestui document, la blocaj au contribuit și „alte state membre ale UE”, printre care Ungaria, ceea ce nu s-ar fi întâmplat, dacă concluziile CAE ar fi fost „neutre” în contextul luptei electorale de la Chișinău.

De altfel, Vladimir Socor învinuiește Bucureștiul că i-ar asmuți pe unii analiști, finanțați de Guvernul României, împotriva lui Năstase și Sandu, pentru că ultimii nu ar fi suficient de unioniști. E mai mult o impresie, decât o afirmație argumentată, opinii critice la adresa lui Năstase au fost exprimate de la apariția sa pe scena politică, în primul rând cu referire la integritatea și dependența lui de Victor Țopa. Dl Socor admite că liderii PPDA și PAS nu sunt ideali, că au „bube în cap”, dar consideră, într-un interviu pentru Radio Europa Liberă, că România trebuie să-i sprijine împotriva lui Plahotniuc. Nu și împotriva intereselor României.