Nicolae Negru // PAS, între ciocan și nicovală

Semne diacritice

Deținând majoritatea parlamentară, guvernând de sine stătător, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) trebuie să răspundă nu numai așteptărilor mai mari ca niciodată pe care le-a generat în campania electorală, nu numai loviturilor răzbunătoare ale socialiștilor și comuniștilor care au suferit o înfrângere rușinoasă, ci și privirilor critice, „geloase” din partea altor partide proeuropene și unioniste, pe care le-a eclipsat în alegeri.

Ieri, Partidul Unității Naționale (PUN) a organizat un „flashmob” în fața Parlamentului, exprimându-și astfel „îngrijorarea” față de „cumătrismul, nepotismul, nănășismul PAS”, care s-ar manifesta prin numirea în funcții publice a „rudelor, prietenilor și membrilor de partid PAS apropiați anturajului președintei Maia Sandu”. Din punctul de vedere al PUN, „trucarea concursurilor și numirea funcționarilor publici și de stat exclusiv după criteriile de partid este o formă a corupției, împotriva căreia s-a ridicat Maia Sandu și PAS în campania electorală”.

Chiar atât de acută a devenit această problemă, încât dl Țîcu nu a rezistat până expiră tradiționalele 100 de zile de abținere de la critică și a hotărât să scoată oamenii în stradă? Precedentele guvernări au avut o politică de cadre diferită de cea de azi? Cu toate astea, nu s-a protestat la vremea respectivă din această cauză. Și dacă Maia Sandu și PAS nu ar fi promis să guverneze altfel, posibil nimeni să nu fi reacționat la modul de selectate a funcționarilor în instituțiile de stat. De la PAS se așteaptă o guvernare „ca la carte” și e firesc să i se ceară să-și onoreze promisiunile. Dar, totuși, fără a se sări peste cal, ținându-se cont de potențialul și posibilitățile reale ale PAS, nu concursurile în sine, ci lipsa de cadre e problema problemelor cu care se confruntă nu numai partidul de guvernământ.

Și reprezentanții altor partide de dreapta aruncă săgeți la adresa guvernării și nu puține din ele nimeresc în țintă. În general, însă, ele dau dovadă de o reținere rezonabilă, explicabilă, căci roadele ar putea să le culeagă altcineva. Eșecul PAS va însemna și eșecul ideii europene, nu numai al luptei cu corupția. Pendulul preferințelor electorale ar putea oscila puternic spre stânga, dacă PAS îi va dezamăgi pe alegători. Orice s-ar spune, lupta geopolitică nu s-a încheiat, de aceea spiritul de rivalitate, de competiție politică trebuie exersat cu discernământ, rațional. Ceea ce nu înseamnă că PAS își poate permite să neglijeze criticile.

De cealaltă parte, socialiștii și comuniștii, având la dispoziție enorme resurse mediatice, lovesc necruțător în guvernarea PAS, în președintele Maia Sandu și prim-ministra Natalia Gavrilița, atribuindu-le toate relele de pe lume, de la simularea concursurilor, scumpirea carburanților până la ... viitoarea creștere a prețurilor la gazele naturale.

Nu dispunem de studii sociologice, dar în rețelele sociale noua guvernare pare strâmtorată, în defensivă, nu ofensivă, ca până la alegeri. Prea încrezut în sine, în atașamentul majorității cetățenilor după victoria zdrobitoare, PAS nu acordă atenția cuvenită mesajelor ce vin din partea societății civile, a partidelor aliate din punct de vedere ideologic și geopolitic, nu face nici cel mai mic gest de a-și câștiga aliați. Formal, nici nu ar avea nevoie de ei, dar nu ar strica dacă i-ar avea. Se observă de la o parte și lipsa unei strategii de comunicare, pentru a explica cetățenilor și aliaților săi pașii pe care îi întreprinde și a contracara atacurile mediatice socialisto-comuniste.

Maia Sandu și PAS au câștigat alegerile, dar victoria le aparține nu numai lor.