Nicolae Negru // Neutralitatea „absolută” înseamnă trădare

Semne diacritice

Maia Sandu și Igor Dodon au făcut in schimb de replici, prin intermediul mass-media și al rețelelor sociale. În cadrul unui interviu acordat portalului Esp din Bălți, președinta a propus un exercițiu de imaginație: ce ar fi fost, dacă Igor Dodon era astăzi președintele R. Moldova? El „ar fi ajutat Rusia. Rusia ar fi putut să folosească R. Moldova în acest război împotriva Ucrainei, iar Ucraina ar fi răspuns”, consideră Maia Sandu. „Credeți că aveam pace astăzi, dacă asemenea persoane ar fi fost la putere?”, întreabă ea retoric.

Dodon îi răspunse a doua zi. „Vreau să fie clar. Sub guvernarea socialiștilor, în R. Moldova era azi pace, ordine, liniște socială, prețuri mici la gaz și la produsele esențiale, ajutor pentru agricultori, fără inflație enormă, dar cu creșteri stabile de pensii și salarii. Am fi păstrat neutralitatea absolută, relații bune cu țările vecine, fără a pierde din avantajele economice cu Rusia”, scrise liderul socialist, aflat în arest la domiciliu, pe o rețea socială, citat de Ziarul NAȚIONAL.

El spune, de fapt, că ar fi menținut R. Moldova într-o bulă utopică, fără ca războiul din Ucraina, crizele energetice, economice, alimentare, europene și mondiale să o atingă în vreun fel. Deși putem să admitem că o parte din cetățenii noștri mai cred în utopii, a recurge la ele nu e un semn de respect față de acești oameni. Războiul din Ucraina se resimte în țări cu economii puternice, darămite în Republica Moldova a cărei economie firavă, legată foarte strâns și de Ucraina, și de Rusia (nu fără „contribuția” lui Dodon), este expusă tuturor loviturilor externe. Oricâtă experiență ar avea căpitanul unei corăbii, el nu poate evita valurile pe timp de furtună.

Cât privește neutralitatea „bizară” (Vladimir Socor) cu trupe ruse pe propriul teritoriu, pe care Dodon o vrea „absolută”... Aceasta e, de fapt, o declarație de credință vasalicească până la capăt, un fel de „să mă îngropați” cu stăpânul meu. În dorința lui de a nu se despărți de Putin, el sacrifică „statalitatea” și viitorul pe care crede că-l are Republica Moldova.

Pentru că la Chișinău a fost organizată o ședință comună a parlamentelor României și R. Moldova, Dodon strigă că România vrea „să înghită” R. Moldova, iar când Rusia invadează Ucraina ca să o „elibereze”, când bombardează orașele ucrainene, omorând civili, când comite crime de război, torturând și violând, el își amintește „curajos”, „principial” că e „neutru”.

Putin e un criminal, a atacat țara vecină pretinzând că în ea trăiesc frații săi. Dodon renunță la obligația morală și demnitatea de a spune lucrurilor pe nume, fiindcă așteaptă gaz ieftin. Acesta e sensul „neutralității absolute”: să fii spectator mut la niște crime de război pentru câteva copeici, deși următoarea victimă ai putea fi chiar tu.

Ucraina își apără nu numai propria libertate, ci și libertatea noastră. Dacă nu o putem sprijini militar, să o sprijinim cel puțin moral. Când un bandit îți atacă vecinul, iar tu zici că ești neutru, în loc să-i vii în ajutor sau să chemi poliția, aceasta e semn de degradare morală. Până și Elveția, etalonul și simbolul neutralității militare, a sărit în ajutorul Ucrainei.

Putin luptă pentru o nouă ordine mondială în care să aibă dreptate doar cel puternic, în care un stat mai mare să aibă dreptul să atace un stat mai mic. Dacă va cădea Ucraina, zilele Republicii Moldova ar fi numărate. „Neutralitatea absolută” nu e în interesul Republicii Moldova, însemnând de fapt trădare, complicitate.

Maia Sandu are dreptate: cu Dodon, R. Moldova s-ar transforma în a doua Belarus, care se pretindea neutră, dar de pe a cărui teritoriu sunt bombardate orașele și satele ucrainene. Cramponat de putere, dependent de Putin, prietenul lui Dodon, Aleksandr Lukașenko, a devenit un jalnic „partener” de crime de război, participant la genocidul ucrainenilor. El manevrează în disperare, ca să nu trimită militarii belaruși să lupte și să moară în Ucraina, dar nu se știe cât va mai dura rezistența sa, armata rusă are nevoie de ajutor, Putin a retras trupe din Armenia, Azerbaidjan, Siria și, dacă ar putea, i-ar implica și pe militarii din Transnistria (ceea ce nu se exclude în viitor).

Speriate de comportamentul atavic al Rusiei, Suedia și Finlanda au renunțat la neutralitatea lor exemplară și au depus cerere de aderare la NATO. Ele știu că lupul, atacând turma, sugrumă oile „neutre” pe rând.