Nicolae Negru // Ne va apăra sau nu România?

Semne diacritice

Proiectul de lege privind apărarea națională a României, publicat lunea trecută, conține noțiuni noi ce au atras atenția publicului interesat de geopolitică atât în dreapta și stânga Prutului, cât și în Ucraina. Ne referim în primul rând la amenințările hibride pe care trebuie să le contracareze, militar sau non-militar, statul român, în interiorul sau în afara hotarelor sale, precum și la angajamentul de protejare prin măsuri necesare a cetățenilor români aflați în pericol în afara teritoriului național.

Întrebarea care s-a pus imediat e dacă aceste inovații legislative ne privesc și pe noi, românii din Republica Moldova, și pe românii din Ucraina. Se angajează sau nu statul român să sară în apărarea noastră, dacă trupele ruse se vor apropia de Nistru?

Unii au zis că da, amintindu-și cu acest prilej despre declarația lui Klaus Iohannis, făcută la Varșovia, în februarie 2023: „România este nu doar pregătită, este dispusă să sprijine Republica Moldova în orice scenariu, repet, în orice scenariu”, a răspuns Iohannis, referindu-se la războiul hibrid al Rusiei împotriva Republicii Moldova. „Cum va arăta acest sprijin concret, depinde, evident, de evoluţia situaţiei geopolitice. În momentul acesta îi sprijinim cu electricitate, cu gaz, îi ajutăm să-şi reformeze instituțiile. Suntem dispuşi şi eu personal sunt dispus să mergem mult mai departe, dacă situaţia o va impune”, a precizat Iohannis, citat de news.ro. S-a presupus atunci că afirmațiile „orice scenariu” și „mult mai departe” nu exclud mijloacele militare, în caz de necesitate.

Și Maia Sandu a interpretat recent declarațiile lui Iohannis ca o promisiune de a apăra Republica Moldova cu toate mijloacele, într-o situație critică: „Președintele României Klaus Iohannis a spus de multe ori că România nu va abandona niciodată Republica Moldova. Putem conta pe suportul României, putem conta și pe suportul altor țări europene”.

Există însă și opinii contrare, dezamăgitoare: că noul proiect de lege îi vizează doar pe cetățenii români aflați în pericol în alte state decât Republica Moldova și Ucraina, altfel România s-ar asemăna în comportamentul său cu Rusia care își arogă dreptul să-i apere pe rușii din statele limitrofe. Un asemenea punct de vedere a fost exprimat de Radu Carp, profesor la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti, în cadrul unei emisiuni la TVR Moldova.

În mod normal, în corespundere cu normele internaționale, protecția românilor moldoveni și ucraineni se află în sarcina statelor respective, e de la sine înțeles acest lucru. Dar dacă, în condițiile războiului ruso-ucrainean, al războiului hibrid, statele moldav și ucrainean își vor pierde capacitatea funcțională, cine îi va proteja pe românii din Republica Moldova și Ucraina, dacă nu România? Vor fi lăsați în voia hazardului, la cheremul armatei ruse? După crimele și genocidul din Bucea, Gostomel, Mariupol…? Nu ar însemna aceasta o spălare pe mâini, o trădare?

În Ucraina, la rândul său, nu există îndoieli că proiectul de lege în cauză anticipează posibilele mișcări expansioniste, hibride sau militare, ale Rusiei. „România are motive să-și apere cetățenii săi pe teritoriul Republicii Moldova, scrie ziarul „Obozrevatel”, într-un articol semnat de Oleg Maruhovski. El apreciază „determinarea și previziunea conducerii politico-militare a României”, care se pregătește să acționeze cu anticipare în contextul „acțiunilor destructive” ale Rusiei în Republica Moldova, inclusiv încercarea de a influența viitoarele alegeri prezidențiale. „La nivel formal, pur juridic, în cazul unei crize de securitate, România are motive să declare despre necesitatea apărării cetățenilor săi pe teritoriul Republicii Moldova. Anume în acest format trebuie privite noile inițiative ale Guvernului român”, subliniază Oleg Maruhovski.

În acest „format” văd inițiativele Guvernului român în domeniul apărării și unii reprezentanți ai Rusiei la Chișinău. Ca Igor Dodon, de exemplu. Din punctul de vedere al ucrainenilor, potențiala participare a României la asigurarea securității pe teritoriul Republicii Moldova este și în folosul Ucrainei, care e nevoită să țină un anumit număr de unități militare pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene.

Însă Bucureștiul nu reacționează și nu se grăbește să clarifice lucrurile, lăsând spațiu pentru orice interpretare, păstrând o deliberată ambiguitate referitor la posibilele acțiuni în cazul unui eventual pericol de reocupare a Republicii Moldova de către Rusia. Această poziție echivocă este avantajoasă din punct de vedere strategic, creând confuzie în capetele înfierbântate ale adepților expansiunii „lumii ruse”, care s-au fript în Ucraina.