Maia Sandu are o idee fixă?

Semne diacritice

Retorica antioligarhică a Maiei Sandu, angajamentul ei în lupta cu „regimul Plahotniuc” nu scade în intensitate pe măsură ce ne depărtăm de momentul fugii oligarhului ghinionist. Șefa Guvernului are grijă ca cetățenii să nu-l uite, de parcă de amintirea lui Plahotniuc ar depinde viitorul ei politic.

O exagerare, un vis

E dreptul unui politician să-și aleagă strategia adecvată de supraviețuire politică, dar o notă de calm, un pic de echilibru nu ar strica totuși, căci, după cum au arătat alegerile locale, există riscul apatiei, al indiferenței, cetățenii reacționează tot mai pasiv la odiosul nume.

Pentru a-i face mai receptivi, probabil, se recurge la fabricarea de mituri, ceea ce iarăși e firesc în luptele ideologice și politice, dar miturile sunt un băț cu două capete, dacă nu se bazează pe realitate, dacă nu sunt credibile.

A vorbi despre cetățenii noștri că „dau speranță oamenilor din alte țări” prin admirabila „rezistență în fața opresiunii și capacitatea de a se împotrivi capturării statului de către o mână de hoți”, cum a afirmat premierul Maia Sandu în fața participanților conferinței anuale „Praga Forum 2000”, care s-a ținut săptămâna trecută, este, să recunoaștem sincer, o exagerare, un vis, dacă e să ne exprimăm eufemistic.

„Consensul internațional” nu arată bine

E bine că Maia Sandu, spre deosebire de Dodon, nu își atribuie merite false. Însă adevărul e că, dacă s-ar fi mizat pe „rezistența” cetățenilor, Plahotniuc ar fi fost și azi la putere. El a cedat puterea după vizita Ambasadorului american Dereck Hogan, iar alianța ACUM-PSRM s-a format sub ghidajul Moscovei și al Berlinului, după ce Dmitri Kozak a strigat la Dodon. Maia Sandu a fost mai ascultătoare. De altfel, socialiștii își construiesc propriul mit, atribuind lui Dodon meritele înlăturării lui Plahotniuc, numirii Maiei Sandu în funcția de premier și a lui Andrei Năstase – ministru de Interne.

Probabil, adevărul „consensului internațional” în chestiunea „dezoligarhizării” Republicii Moldova nu ar fi arătat chiar bine în fața participanților la conferința din Praga, de aceea li s-a servit istoria umflată despre „curajul și fermitatea cetățenilor Republicii Moldova în lupta pentru apărarea libertăților democratice”, pentru „schimbarea regimului opresiv”. Probabil, ceea ce a fost anunțat la Praga vom auzi în curând și la Chișinău, întru satisfacția și măgulirea „poporului suveran”, dar miturile nu înlocuiesc pâinea.

Ceva nu se leagă

Maia Sandu a mai afirmat că „în doar câteva luni, situația politică din R. Moldova s-a schimbat considerabil”. „Toți cei care erau blocați de regimul lui Plahotniuc acum revin la o viață publică activă, sunt liberi să participe la proiecte alternative și să facă oferte politice. Aceasta este una dintre cele mai importante realizări ale noastre de până acum”, a subliniat ea.

Sună impresionant, dacă nu cunoști realitățile din Republica Moldova! Dar dacă participanții la conferință ar fi fost informați că sub „blocajul” lui Plahotniuc, în alegerile „nelibere”, „fraudate” din 24 februarie, Blocul ACUM a obținut, prin vot proporțional, 26,8%, iar, „în doar câteva luni”, la alegerile libere din 20 octombrie, pentru listele ACUM au votat 22,6% de alegători, cu 4,2 puncte procentuale mai puțin, impresia lor ar fi fost că ceva nu se leagă. Ori cetățenii nu sunt suficient de rezistenți, ori regimul nu a fost atât de fioros, altfel cum putea un partid de opoziție să obțină un rezultat mai bun decât partidul de guvernământ?

„Ultima redută” nu a fost ultima?

Este evident că Maia Sandu nu va coborî curând de pe căluțul „dezoligarhizării”, dacă sperie lumea că sistemul „opune o rezistență foarte mare”, dacă se răstește la judecători, deși, acum vreo două luni, căzuse „ultima redută” a regimului Palhotniuc. Sau „ultima redută” nu a fost ultima?

Repetăm, e treaba ei cu ce fel de mituri își hrănește simpatizanții. Numai dacă acestea nu ascund o obsesie, o lipsă de realism, de viziune, un deficit de proiecte de dezvoltare socială și economică.

Alegerile au demonstrat că în PD există multe persoane apreciate de cetățeni. Declarația prim-ministrului că ACUM nu va face alianță cu PD în procesul formării administrațiilor publice raionale trădează o obsesie, o idee fixă, iar ideile fixe, se știe, nu prevestesc nimic bun.