Nicolae Negru // La mulți ani, România!

Semne diacritice

Mâine e 1 decembrie, poate singura zi când românii își temperează pornirile critice, nemulțumirile, pretențiile nestăvilite, generate de necazurile și grijile cotidiene, față de patria lor, amintindu-și cuvinte mai alese, mai sonore din vocabularul limbii române, cuvinte frumoase care pot fi legate de numele propriu România.

Sigur, nu mai suntem în perioada romantică a „dulcei Românii”, nu ne mai înflăcărăm patetic nici privind în urmă la „țara mea de glorii”, nici scrutând viitorul ei - „țara mea de dor”, dar nici nu o mai tratăm cu superioritate postmodernistă, „progresistă”, ca pe un construct învechit, pășunisto-naționalist, de prisos în epoca globalizării, a pieței unice, a rețelelor sociale internaționale, a dominației companiilor transfrontaliere. Cu declanșarea pandemiei s-a înțeles că ne-am pripit atunci când am tratat statul național ca pe o relicvă politico-socială, când am decis că și-a epuizat rolul protector, de asigurare a securității, sănătății și bunăsătării cetățenilor. Ca să nu mai vorbim de funcția sa culturală, educațională de neînlocuit.

Pericolul numit COVID-19 a trezit instinctele protecționiste dorminde, primul gest al statelor-membre ale UE a fost să-și salveze propriii cetățeni și abia apoi să întindă o mână de ajutor popoarelor vecine. Atitudinea față de noțiunile de „țară”, de „patriotism” e în proces de revizuire și, românii, ca și alte popoare, vor trebui să le redea, fără exagerări, conținutul adecvat, modern, pragmatic, dar și sentimental, căci „nu numai cu pâine trăiește omul”, să și le asume, învățându-se a le separa de clasa politică. Politicienii nu substituie România.

Un efort intelectual îi așteaptă și pe românii de dincoace de Prut, care își conștientizează și își asumă românismul, care știu că Ziua Marii Uniri e și parte din istoria lor, ei dorindu-și o relație mai strânsă între ambele state românești, care să culmineze cu reunificarea Republicii Moldova cu România. Numărul acestora, dacă e să credem sondajelor, e în creștere lentă dar sigură, dar e nevoie de o clarificare, de o certitudine în acest sens. Ca să poată elabora strategii politice pe potrivă, în corespundere cu realitățile geopolitice de azi, partidele unioniste ar trebui să găsească o modalitate de a verifica cifrele adepților reunificării. Contează și folosirea corectă a termenilor, căci utilizarea în scopuri speculative, electorale, a unor sintagme patriotarde, de la începutul secolului XX, este subversivă, dăunătoare. E un joc în folosul dușmanilor reUnirii.

Până și stataliștii, dacă sunt sinceri, nu pot să nu recunoască, măcar în sinea lor, că viitorul Republicii Moldova e problematic, e imposibil fără România. Independența economică, energetică, stabilitatea socială, viața culturală, securitatea, apărarea nu pot fi asigurate fără ajutorul României, în condițiile în care Rusia nu își mai ascunde intențiile de „recuperare a teritoriilor tradiționale rusești”, ba a și ocupat o parte din teritoriile Ucrainei, Georgiei, Republicii Moldova…

De zece ani, între Republica Moldova și Românai există un parteneriat strategic, dar nu există o strategie de apropiere între ele și vina e în primul rând a Chișinăului. Dacă timp de treizeci de ani stătulețul nostru nu se poate ridica pe propriile picioare, nu există nicio garanție că lucrurile se vor schimba în viitorii treizeci de ani. Statalitatea e ca un miraj care se îndepărtează pe măsură ce ne apropiem de el. Pe un fundament strâmb, fals, nu construiești nimic durabil. Și unii reprezentanți ai minorităților etnice recunosc public acest adevăr.

Circa un milion de cetățeni din Republica Moldova profită de cetățenia statului român pentru a supraviețui din punct de vedere financiar, muncind în Europa. Formal, Ziua Națională a României e și sărbătoarea lor. Dacă nu sentimentele filiale, interesul le cere basarabenilor, indiferent de etnie, să se alăture urării „La mulți ani, România!”. Și fiindcă ne aflăm pe ultima sută de metri a campaniei electorale pentru înnoirea componenței Parlamentului României, participarea noastră la alegerile din 5-6 decembrie va certifica sinceritatea urării, a relației noastre de suflet și, da, de interes, cu România.