Ipocrizie, numele tău e Dodon-Sandu-Năstase sau ceea ce unește Gazpromul poate fi desfăcut numai de Gazprom

Semne diacritice

Guvernarea tricefală Dodon-Sandu-Năstase nu numai că i-a lăsat pe Plahotniuc și Șor să plece încotro le poftește inima, ea le-a permis să ia cu ei și Aeroportul Chișinău.

De ce nu s-a grăbit procurorul general interimar?

Luni, 19 august, a fost încheiată tranzacția, prin care aeroportul strategic al Republicii Moldova trece în mâinile unui alt om de afaceri, cu relații printre oligarhii „buni” ai lui Putin. Posibilitățile statului de a-l recupera sunt minime, se văicărește Vadim Brînzan, ministrul Economiei și Infrastructurii, iar Dodon convoacă de urgență Consiliul Suprem de Securitate pentru a crea impresia că e pornit să alerge în urma trenului.

Întrebarea logică e de ce guvernarea nu s-a grăbit de la bun început, de ce nu a pus sechestru pe companiile lui Șor imediat după fuga acestuia. Mai cu seamă că există „suspiciuni rezonabile”, dacă e să-l credem pe Viorel Chetraru, fostul șef al CNA, că Șor a cumpărat Aeroportul Chișinău cu bani furați de la BEM. Justiția „coordonată” de Plahotniuc nu a aplicat sechestrul pe bunurile lui Șor, motivând că nu el este beneficiarul final al miliardului furat de el. A furat din „altruism”, pentru altcineva, nu s-a „înfruptat”….

De ce Dumitru Robu, cel de-al doilea procuror general interimar, a pierdut timpul prețios, nu a luat măsurile necesare, imediat cum a ajuns în funcție, pentru a-l împiedica pe Șor să-și scoată sacii cu bani în afară? Nu i s-au dat indicațiile prețioase? Andrei Năstase are alte „priorități” – „uzurparea puterii în stat”, care îi va ocupa pe procurori pe mulți ani înainte?

Pământul nu e plat și Vladimir Țurcan nu e filolog

Ipocrizie, minciună, antiromânism, acestea sunt ipostazele în care i-am văzut cel mai des pe politicienii noștri în această săptămână. Și pe cei de la putere, și pe cei din opoziție, trebuie precizat.

Vai, cum s-a revoltat Maia Sandu, cum s-a indignat, cu o mică întârziere, Andrei Năstase, după ce deputatul socialist Vladimir Țurcan a fost ales președinte al Curții Constituționale (CC). Și pe bună dreptate: cu un dinozaur politic comunisto-socialist ca persoană emblematică a instituției, CC nu recâștigă degrabă încrederea cetățenilor. Întrebat ce limbă vorbește, el a mărturisit că îndrumători în ale lingvisticii îi sunt părinții. Și dacă părinții continuă să creadă că pământul e plat, el ia drept adevăr ce spun ei?

A existat, fără îndoială, o înțelegere între Dodon, Maia Sandu și Năstase privitor la componența CC, acumiștii s-au angajat să voteze pentru Țurcan, iar socialiștii pentru Domnica Manole. (Fiindcă veni vorba, lăcrimoasa judecătoare a demonstrat o capacitate cameleonică uimitoare, refuzând să răspundă ce limbă vorbește, pentru a nu-i supăra cumva pe deputații socialiști – atât de tare și-a dorit postul!)

Nu contează cine spune minciuni

După cum s-a mai spus, dacă l-au votat, in corpore (cu excepția lui Lilian Carp), pe candidatul PSRM, de ce i-ar fi surprins pe acumiști faptul că Țurcan a fost ales președinte? Nu i-a surprins, căci nu pot să fie ei chiar atât de naivi. Au simulat indignarea, pentru alegători.

„Va trece și asta”, a reacționat filosofic noul președinte al CC la agitația stârnită între acumiști. Și a trecut, chiar mai repede decât a crezut Vladimir Țurcan. În aceste condiții nu mai contează cine spune minciuni, Domnica Manole sau Liuba Șova, sau și una, și alta sau nici una, nici alta. Cert e că Dodon are majoritatea în CC, cu acordul Maiei și al lui Andrei. Încercând să-i trateze pe socialiști ca pe niște parteneri de categoria a doua, second-hand, liderii ACUM au fost puși la punct cu succes. Li s-a telefonat de la Berlin?

Capra militaristă și varza ecologic pură

Totuși, Maia Sandu s-a răzvrătit puțin, aflând că, fără știrea ei, ne vine în vizită oficială ministrul rus al Apărării, fiorosul Serghei Șoigu, cu o delegație impunătoare, de 40 de persoane. Intenționând, probabil, să-l influențeze pe nepoftitul oaspete al lui Dodon să coboare tonul, să nu-și zăngănească armele nucleare de la brâu, când va ajunge în „garnizoana” Chișinăului, primul-ministru a hotărât să declare doliu pentru zilele de 23-24 august, întru comemorarea victimelor regimurilor totalitare și autoritare (rămâne să ghicim care sunt acestea), ca să facă, ulterior, un pas înapoi, invocând o „eroare tehnică”, lăsându-i lui Dodon, care declarase că nu are de gând să țină doliu, posibilitatea să organizeze, pe 24 august, „un concert grandios”, în PMAN, cu ocazia „eliberării Republicii Moldova de sub ocupația fascistă”.

S-ar putea crede că astfel au fost împăcate, din punct de vedere geopolitic, și capra militaristă rusă, și varza ecologic pură, autohtonă, că astfel oaia comemorării victimelor pactului Stalin-Hitler a rămas întreagă, deși va fi asurzită de difuzoarele din PMAN, iar lupul imperialist – cât se poate de satisfăcut, va urla cântece de război și va dănțui triumfător pe oasele victimelor „eliberate”. O să fie „cadoul” nostru meritat de Ziua Independenței, din partea alianței ACUM-PSRM. Trăind în epoca post-adevărului, nu mai contează adevărul! Să vedem însă ce vor spune alegătorii. Respingând „mărul otrăvit” al lui Plahotniuc, Maia Sandu mușcă cu nesaț din „mărul otrăvit” al lui Dodon, crezând, în mod ciudat, că în felul acesta „eliberează” Republica Moldova, o „dezoligarhizează”. Dar să nu vă faceți griji cei care vor ca alianța ACUM-PSRM să dureze cât mai mult. Cu siguranță va dura. Ceea ce unește Gazpromul, poate fi desfăcut doar de Gazprom.

Apărători falși ai limbii române

Și Andrian Candu, care se vrea politician european, pasional, dar corect, punând preț pe exprimarea ponderată, politicoasă, s-a manifestat lunea trecută excesiv de vehement față de Domnica Manole. E adevărat, ea fost selectată nu pentru calitățile ei profesionale și morale ireproșabile, ci pentru că „s-a aflat trei ani de zile pe baricade”. Totuși, „lecția” pe care i-a ținut-o Candu a fost jenantă, fiindcă atunci când PD era la putere s-a întâmplat să nimerească în funcții și pe liste de deputați persoane a căror merite nu întotdeauna erau legate de profesia lor, ci de slugărnicie, loialitate față de PD și Plahotniuc. Unii dintre aceștia au primit și premii naționale.

Și Monica Babuc ar fi fost bine să-și presare cenușă pe cap, înainte de a le reproșa, cu îndreptățire, colegilor deputați atitudinea față de limba română. Din păcate, deputații PD din fostul Parlament nu au acceptat să modifice articolul 13 din Constituție, ca „eroina” noastră de pe baricadele antioligarhice, Domnica Manole, să nu se teamă să pronunțe „limba română” în Curtea Constituțională, care, de altfel, a stabilit că este constituțional să spui că vorbești limba română.