Încotro ne duce „guvernul tehnocrat” și de ce îl voi vota pe Iohannis

Semne diacritice

Guvernul „tehnocrat” condus de Ion Chicu acționează ca unul geopolitic cu sens invers, mergând în prima sa vizită la Moscova și mai și cerșind bani de la Putin.

Bătaia e semn de iubire?

A cere un împrumut, a te îndatora în fața Rusiei, după ce ai primit o lovitură de cnut sau nagaică (embargouri și introducerea de taxe vamale, contrare acordului de liber schimb), pentru că ai îndrăznit să semnezi Acordul de asociere cu UE, când ți s-a poruncit să nu semnezi, seamănă a gest sadomasochist amestecat cu sindromul Stockholm. Chicu o fi considerând că bătaia e semn de iubire, ca în folclorul interlopilor ruși?

Nota bene: Medvedev nu i-a promis lui Chicu anularea taxelor vamale, suspendate doar pe perioada electorală și postelectorală, cu scopul de a-i ajuta pe socialiști moldoveni în lupta pentru putere. Și mai este până vor veni cele 500 de milioane de dolari, dacă vor veni. Moscova a mai promis cândva 500 de milioane de dolari comuniștilor și a „uitat” de promisiune când nu i-a ieșit pasiența cu împărțirea puterii la Chișinău. Să sperăm că cei care au promis să ne arate un alt orizont geopolitic își vor veni în fire, până nu e târziu, și îi vor lua lui Dodon „jucăria” guvernamentală.

Politica urii față de Plahotniuc

S-a ajuns în această situație rușinoasă, critică, din cauza că s-a făcut politică diletantă, bazată pe impresii, pe iluzii și sugestii viclene, amăgitoare, nu pe principii obiective, nu pe calcule pragmatice, nu pe (re)cunoașterea realității. Ura pentru Plahotniuc le-a întunecat rațiunea nu numai liderilor ACUM, ci și celora de la Bruxelles (și Berlin). A fost o ură explicabilă, fără îndoială, dar emoția nu justifică pasul greșit - campania de demonizare, de transferare a urii față de Plahotniuc asupra întregului partid.

În consecință, în loc să fie înlăturat Plahotniuc și formată o alianță ACUM-PD, s-a preferat o alianță „contra naturii”, concepută de Kozak și acceptată de „partenerii strategici”. Acum Kozak e satisfăcut: deși 56 din 101 deputați se declară adepți ai orientării euroatlantice, toate ramurile puterii și instituțiile statului au ajuns sub controlul lui Dodon, finanțat și controlat la rândul său de Moscova. Când Kozak zicea „fără geopolitică”, el avea în vedere „fără geopolitică proeuropeană”.

„Aprofundarea paralelă”

Acum, printre „obiectivele importante” de politică externă, implementarea Acordului de asociere cu UE figurează abia cu numărul 5 în programul de guvernare al lui Chicu, primele fiind – ați ghicit! – „…aprofundarea paralelă a relațiilor atât cu Vestul, cât și statele din Est” și „intensificarea eforturilor” pe direcția „recunoașterii internaționale a statutului de neutralitate militară a Republicii Moldova”. Cum a ajuns retorica „șmecheră” a lui Dodon în programul unui guvern „tehnocrat”?

Victimele propriilor erori

Conjuncturismul, lipsa de principii e o boală generală în politica noastră. Majoritatea membrilor PD nu se deosebesc de membrii celorlalte partide, inclusiv de „noua generație de politicieni”, și nu era cazul să fie blamați în bloc. Două exemple: până la formarea alianței ACUM-PSRM, Dodon era implicat, din punctul de vedere al acumiștilor, în cazul extrădării, dar de fapt, al vinderii profesorilor turci, apoi, în perioada guvernării comune acumisto-socialiste - nu existau date ca Dodon să fie acuzat de implicare, ca, după destrămarea alianței, să nu mai existe dubii că fără Dodon nu s-a făcut acest târg rușinos cu Erdogan; imaginile video cu Dodon spunând că primește bani din Rusia erau „trucate”, până la demiterea guvernului Maiei Sandu, și sunt „autentice” astăzi, conform lui Andrei Năstase.

Deocamdată, acumiștii se complac în rolul de victime, își ling rănile și dau vina pe alții pentru faptul că au fost înlăturați rușinos de la guvernare. Să sperăm că vor ajunge și la etapa analizei propriilor greșeli, că se vor uita în oglindă.

xxxx

De principii ar fi cazul să ne amintim și în legătură cu alegerile de duminică, înainte de a merge să votăm pentru viitorul președinte al României.

Intențiile și calitățile

Nu vom vota o persoană a cărei venire la putere îi va răzbuna și îi va încuraja pe corupți și antioccidentali, a cărei imagine și reputație se va proiecta negativ asupra imaginii României. Și cu atât mai mult nu vom respinge un candidat pentru faptul că e român de altă etnie și e mai puțin sentimental decât noi sau nu recurge, după gustul unora dintre noi, la frazeologia patriotică sau chiar patriotardă.

România joacă un rol tot mai mare în menținerea Republicii Moldova în echilibru economic și social și e pe cale să-i asigure și „neatârnarea” energetică. Dar mai sunt multe lucruri de făcut până la reunificare. Pentru aceasta e nevoie de o Românie puternică, cu autoritate pe plan intern și extern. Și dacă privim din acest unghi de vedere, fără a pune la îndoială sinceritatea intențiilor doamnei Dăncilă, candidatura lui Iohannis e mai potrivită.

Iar a nu merge la vot înseamnă, oricât te-ai ascunde după cuvinte, să nu-ți pese de România.