În lipsa lui Rogozin, nu e nevoie nici de Dodon sau de ce declarația Parlamentului cerând retragerea trupelor ruse nu este egală cu zero

Semne diacritice

Ironia sorții: o guvernare „hibridă”, democrato-comunistă, considerată a fi rusofilă în majoritatea ei, întreprinde în ultima vreme un șir de acțiuni dureroase, dar necesare, care nu pot să placă deloc Moscovei. În mod paradoxal, dar explicabil într-o măsură oarecare, ele sunt întâmpinate cu neîncredere și chiar cu ostilitate uneori din partea unor politicieni care se declară adepți ai integrării europene. Că nu sunt „sincere”, că e un „joc”, că sunt concepute pentru a sustrage atenția de la unele probleme interne, de imagine, pe plan european, ale actualei guvernări, după cum afirmă, corect sau incorect, unii comentatori politici și reprezentanți ai opoziției, demersurile menționate pun într-o altă lumină, par să „reconfigureze” altfel, într-un mod mai obiectiv, principial, demn, relațiile moldo-ruse. Chiar dacă motivele par a fi uneori false, efectul acțiunilor anunțate, iar unele și realizate, este real și nu poate fi „egal cu zero”, reflectând, în contextul războiului ruso-ucrainean, schimbări în abordarea problemei transnistrene.

Iată, în ordine cronologică, principalele evenimente din ultimele șase luni: Republica Moldova a transmis o notă către conducerea Rusiei, semnată de Andrian Candu și Pavel Filip, în care se spune că oficialii moldoveni sunt supuși unor abuzuri la intrarea și ieșirea din Rusia, abuzuri care posibil sunt legate de investigarea spălării miliardelor rusești prin sistemul bancar din Republica Moldova, că autoritățile ruse nu răspund la solicitările procurorilor moldoveni în acest dosar și că oficialii de la Chişinău vor evita deplasările în Rusia, dacă abuzurile nu încetează (15 martie);

(La 6 mai, sistemul electoral mixt a fost adoptat în prima lectură.); Chișinăul a expulzat cinci diplomați ruși, pentru acțiuni de spionaj (29 mai); PD depune la Parlament proiectul de lege privind combaterea propagandei ruse în spațiul audioviziual (13 iunie);

Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova „îşi exprimă regretul şi nedumerirea în legătură cu adoptarea la 7 iulie curent a Declaraţiei Dumei de Stat a Federaţiei Ruse „cu privire la tendinţele negative a evoluţiei situaţiei în jurul Transnistriei în legătură cu acţiunile Guvernului Republicii Moldova şi ale autorităţilor Ucrainei”, considerând că declarația respectivă „conţine o serie întreagă de evaluări tendenţioase şi critici absolut neîntemeiate la adresa autorităţilor moldoveneşti, menite să inducă opinia publică în eroare şi să provoace noi tensiuni”.

Referindu-se la „acţiunile întreprinse în ultimul timp de către autorităţile moldoveneşti şi cele ucrainene în vederea restabilirii controlului efectiv asupra segmentului transnistrean al frontierei de stat moldo-ucrainene, inclusiv prin organizarea controlului în comun în punctele de trecere a frontierei, fapt ce va contribui la facilitarea traficului de mărfuri şi persoane, inclusiv prin reluarea în deplină măsură a operaţiunilor de export – import a mărfurilor accizabile, fără impunerea a careva restricţii sau interdicţii”, MAEIE consideră că „tratarea acestor acţiuni ca „o tendinţă negativă” de instaurare a unei blocade sau exercitare de presiuni asupra Transnistriei sunt lipsite de orice temei, având în vedere faptul că nici unul dintre actorii internaţionali implicaţi în procesul de reglementare a conflictului transnistrean nu pune la îndoială dreptul suveran şi inalienabil al Republicii Moldova de a-şi controla frontierele sale recunoscute pe plan internaţional”. (7 iulie);

A fost inaugurat, în prezența premierului Pavel Filip și a președintelui ucrainean Petro Poroșenko, punctul de control comun moldo-ucrainean Cuciurgani-Pervomaisk (17 iulie); Parlamentul Republicii Moldova a adoptat declarația Parlamentului privind retragerea trupelor ruse, a munițiilor, armelor și echipamentului militar de pe teritoriul Republicii Moldova (20 iulie, după votarea, în lectura a doua, a proiectului de lege privind introducerea sistemului electoral mixt);

Ministrul de Externe Andrei Galbur i-a înmânat lui Farit Muhametșin, Ambasadorul Rusiei, o scrisoare cu refuzul Chișinăului de a aproba survolarea de către delegaţia rusă a spaţiului aerian al R. Moldova cu avioane militare, ce urmau să aterizeze la Chișinău și Tiraspol, sugerând delegației ruse să-și anuleze venirea în Republica Moldova pentru a participa la festivitățile de aniversare a 25 de ani de la desfăşurarea operaţiunii de menţinere a păcii pe Nistru. (21 iulie) (Rogozin a negat că ar fi intenționat să vină cu un avion militar.);

Ambasadorul Federaţiei Ruse în Republica Moldova Farit Muhametşin, convocat la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, i „s-a atras atenţia repetat asupra inoportunităţii organizării în mod unilateral” a unor manifestaţii consacrate aniversării respective , cu participarea artiştilor şi delegaţiilor oficiale din Federaţia Rusă, motivându-se că „astfel de acţiuni pot prejudicia relaţiile moldo-ruse”, pe care Chişinăul le doreşte „prieteneşti, de încredere şi respect reciproc”. S-au făcut referiri și la „numeroasele demersuri ale autorităţilor moldoveneşti privind transformarea actualei operaţiuni de menţinere a păcii de pe Nistru, care demult şi-a îndeplinit sarcinile, într-o misiune civilă multinaţională cu mandat internaţional, având ferma convingere că aceasta va contribui la întărirea încrederii şi la crearea unei atmosfere favorabile pentru procesul de reglementare politică a conflictului transnistrean”.(26 iulie);

Un deputat rus și un grup mare de artiști ruși care se mergeau la Tiraspol, ca să participe la festivitățile amintite, au fost întorși din drum la Aeroportul Chișinău (28 iulie) și, în sfârșit, a fost întors din drum, prin implicarea Bucureștiului, vicepremierul Rogozin, care venea cu un avion de pasageri, însoțit de un grup numeros de funcționari și artiști ruși. (30 iulie).

Efectul ultimilor acțiuni, dar mai cu seamă solicitarea parlamentului moldav în privința trupelor ruse, e ca sarea pe rana orgoliului imperial al Rusiei. Momentul e cât se poate de nepotrivit pentru Moscova care încearcă, pe fundalul războiului din Ucraina, să se prezinte ca o „porumbiță” a păcii și înțelegerii între popoarele frățești, neînțeleasă de „fasciștii” ucraineni. Apelul de a-și retrage trupele nu îi pică bine mai cu seamă nici în legătură cu cei 25 de ani de misiune „pacificatoare” pe Nistru, care e un fel de „carte de vizită”, de „mostră” a „pacifismului” rusesc. Chișinăul i-a stricat în mod evident sărbătoarea, care trebuia să „omologheze” aceste pretenții ale Moscovei. În lipsa lui Rogozin, nu a mai fost nevoie nici de prezența lui Dodon, care declarase, după întoarcerea avionului S7, că va merge oricum la Tighina, dar de l-a Tiraspol i s-a spus „ne nado”.

Cu prezența vicepremierului Rogozin, avându-i alături pe cei doi „prezidenți” marionete, Dodon și Krasnoselski, cu un numeros alai de deputați și înalți funcționari ruși, cu militari zângănindu-și armele și medaliile, cu artiști talentați dansând pe osemintele celor căzuți în războiul de pe Nistru, cu focuri de artificii să se vadă în lumea întreagă, rolul pacificator al Rusiei, care a provocat războiul și întreține separatismul în regiunea noastră, nu mai putea fi contestat de nimeni, iar discuțiile despre retragerea trupelor și transformarea misiunii de pacificare în una civilă sub egida ONU ar fi apărut ca una superfluă, „rusofobă”.

xxxx

Întoarcerea lui Rogozin din drum a eclipsat întrucâtva mitingul de protest de duminică împotriva sistemului electoral mixt. Ideea că Bucureștiul i-a întins astfel lui Plahotniuc o mână pentru a influența cumva atitudinea Bruxelles-ului în chestiunea schimbării sistemului electoral nu e lipsită de sens, dar trebuie să recunoaștem că refuzul Chișinăului de a-l primi pe Rogozin se înscrie firesc în tendința din ultima vreme, de după ocuparea Crimeii și războiul ruso-ucrainean, când se prefigurează o nouă abordare în problema transnistreană și mecanismul de pacificare.

Numărul participanților la mitingul „de amploare” e greu de stabilit, din diferite relatări putem afla că au fost „mulți”, „mult mai mulți” decât la mitingurile precedente, cifrele concrete variind în funcție de sursă: 900, trei mii, câteva mii, 4-5 mii, 6-7 mii, cei mai „optimiști” fiind, în mod evident, organizatorii. A surprins și a dezamăgit (conform spuselor unor persoane concrete) selectarea moderatorului: Alexei Tulbure, fost Ambasador în perioada guvernării comuniste, dar și fost membru al PD, românofob, cu puternice reflexe comunisto-sovietice, cel care i-a numit fasciști pe tinerii absolvenți ai instituțiilor de învățământ din România și Occident (CAIRO), pentru faptul că au cerut ca posturile de radio și TV din Republica Moldova să transmită o anumită cotă de emisiuni în limba română. Voronin trebuie întrebat de ce l-a demis pe Tulbure, se vorbea atunci că nu pentru principialitate și onestitate. Rolul de moderator al mitingului de ieri l-o fi câștigat pentru că i-a alungat pe unioniști de la protestul precedent.

Amânarea protestelor până la data de 17 septembrie poate fi un pas bun și nu chiar bun. Pe de o parte, e posibil să se acumuleze mai multă energie protestatară, iar, pe de altă parte, să dispară acuitatea sentimentului protestatar, cetățenii obișnuindu-se cu ideea noului sistem electoral mixt. Pauza ar putea transmite un semnal nedorit Bruxelles-ului: că majorității cetățenilor nu-i pasă de schimbarea sistemului electoral.