Furtună în ligheanul politicii de pe Bâc

Semne diacritice

Furtună în ligheanul politicii de pe Bâc, nori grei pe cerul luminos al coabitării „netradiționale” acumist-socialiste: invocând o diversiune internă din cadrul guvernării, ministra Justiției, Olesea Stamate, a anulat concursul de selectare a viitorului procuror general, concurs pe care l-a organizat și la care a participat ea personal. Ministra nu s-a jenat să arate cu degetul spre spicherița Zinaida Greceanîi, care ar fi delegat în comisie un alt membru decât cel stabilit inițial, iar acesta, la rândul său, ar fi evaluat în mod „disproporționat” capacitățile unor candidați preferați de ministră. (Fiindcă veni vorba, expertul Veaceslav Ioniță demonstrează că unul dintre preferații ministrei rămânea oricum în afara topului câștigător.)

O palmă lui Dodon când îi era lumea mai dragă

La scurt timp după anularea rezultatelor concursului, Maia Sandu a anunțat că a hotărât să-și asume personal sarcina respectivă. Adică să identifice ea două persoane (cel puțin) pe care să le propună spre aprobare Consiliului Superior al Procurorilor. Contextul acestei decizii e neîncrederea, tot mai greu de suportat, față de Dodon, care, potrivit Maiei Sandu, simulează reformarea justiției („face jocuri pe sub masă”), dar de fapt și-ar dori să ia locul lui Plahotniuc. (Și cine ar zice că nu, dacă numărăm instituțiile de stat subordonate lui Dodon, dacă urmărim cum crește numărul de televiziuni în serviciul PSRM.)

Astfel, Maia Sandu a aplicat o palmă răsunătoare partenerului de alianță în văzul întregii lumi, paralizându-l pe Dodon și pe socialiști în general. Lovitura a venit când le era lumea mai dragă, după ce socialistul Ion Ceban a cucerit în sfârșit „fortăreața” Chișinăului. Dodon pusese toate tunurile pe Guvern și cerea remanieri, amenințând cu desfacerea alianței, declarând că dispune de 54 de voturi pentru o altă majoritate parlamentară. Din punct de vedere politic, mișcarea Maiei Sandu a schimbat imediat atenția publicului de la rezultatul dezastruos din alegerile în municipiul Chișinău pe problema procurorului general și perfidia socialiștilor care pun bețe în roțile procesului de reformare a justiției corupte.

Gestul ei i-a încântat pe simpatizanții interni și externi ai blocului ACUM, producând o nouă erupție de epitete (unii mai zglobii la minte au comparat-o pe prim-ministru cu Margaret Thatcher), dar a ridicat și unele semne de întrebare privind raționalitatea, consecințele unui asemenea pas riscant, care se poate solda cu căderea Guvernului.

Reforme noi în loc de încredere

Dincolo de aceste riscuri, va spori încrederea cetățenilor față de procuratură, dacă, după Plahotniuc, procurorul general va fi selectat de Maia Sandu? Nu va fi suspectat noul procuror general de angajament politic? Bunele intenții justifică încălcarea Constituției? Pot fi rezolvate principalele probleme ale justiției, evitându-se Parlamentul, prin angajarea de răspundere a Guvernului? Cât de trainică e o asemenea construcție, ținându-se cont de faptul că problema nu e în „reformare”, s-a „reformat” și până acum, problema e lipsa de încredere în justiție.

Fiindcă veni vorba, socialiștii nu ridică problema constituționalității actului adoptat de premier. Ei evită să implice în această dispută Curtea Constituțională, ca să nu-i pună, probabil, pe judecători în încurcătură, să nu-i forțeze să se alinieze sub drapelele de partid, după ce aceștia s-au eschivat să se pronunțe, la solicitarea deputaților PD, asupra modificărilor introduse de alianța ACUM-PSRM la Legea procuraturii, în special asupra modului de selectare a procurorului general.

Va depinde de Kozak

ACUM promitea în campania electorală că, venind la putere, va consolida instituțiile statului, dar, prin această decizie, Maia Sandu le înlocuiește, folosind același mecanism al puterii personale. Și dacă premierul următor va proceda la fel? „De facto, Procuratura Generală trece sub controlul Guvernului. Întrebarea este: s-a gândit cineva ce se va întâmpla, dacă mâine va fi altcineva premier și va dispune de asemenea competențe?”, punctează Alexandru Tănase, fost ministru al Justiției și fost președinte al Curții Constituționale.

Ni s-a promis instituții independente, supremația legii, stat de drept, dar ceea ce se construiește sunt niște caricaturi de instituții, iar în loc de respectarea legilor se aplică mecanismul vechi al ajustării lor operative, după placul de moment. Gestul Maiei Sandu seamănă cu cel al lui Andrei Năstase, care a declarat la modul serios că ne-a adus libertatea („eu am adus libertatea în această țară”). După „libertate” vom avea, așadar, un procuror „independent”, pe care ni-l garantează Maia Sandu. Nu se știe însă pentru cât timp. Ar fi de dorit totuși garanția unor instituții sănătoase. Prin pasul acesta, „dezoligarhizarea” intră într-o etapă neprevăzută și își confirmă caracterul de parodie.

Cât privește căderea Guvernului, va depinde de Kozak.