Noii utilizatori de internet, ținte vulnerabile pentru escroci. Cum pot fi protejați?

Internetul global continuă să primească utilizatori aflați pentru prima dată online, iar mulți dintre ei au puțină experiență cu înșelătoriile prin care escrocii încearcă să-i păcălească. Cum pot fi protejați?

În 2022, Anicet Etekpo, un responsabil de securitate din Benin, a accesat un link de pe Facebook, trimis de cineva pe care îl considera prieten. „Linkul m-a dus la o platformă frauduloasă, care mi-a cerut date personale, inclusiv informații despre contul bancar”, a povestit el. Etekpo a suferit o pierdere financiară importantă și a început să se întrebe cât de sigure sunt datele sale personale.

Folosise internetul doar de câțiva ani când s-a întâmplat incidentul. Pe măsură ce accesul la internet se extinde în locuri precum Africa de Vest, milioane de oameni se vor confrunta pentru prima dată cu riscuri online asemănătoare. Cum pot fi protejați?

Se estimează că 2,6 miliarde de oameni — aproximativ o treime din populația lumii — nu au în prezent acces la internet. Dacă conectivitatea va continua să crească în ritmul actual, până în 2030 aproximativ două miliarde de persoane în plus vor ajunge să folosească internetul. Pentru mulți dintre noii utilizatori, asta va însemna să întâlnească pentru prima dată mesaje spam, programe de tip ransomware și site-uri false.

O asemenea expunere creează noi oportunități pentru infractorii cibernetici: un fel de „goană după aur” în lumea criminalității online. Însă sistemele menite să protejeze noii utilizatori — de la programe de alfabetizare digitală la măsuri de protecție a consumatorilor împotriva fraudei — nu s-au dezvoltat întotdeauna în același ritm.

„Ceea ce observăm este un ecosistem al criminalității cibernetice tot mai profesionist și mai oportunist”, spune Zeki Turedi, director tehnologic de teren la CrowdStrike, o companie de securitate cibernetică ce monitorizează adversarii digitali. „Deși lucrăm în principal cu companii, efectele protecției se răsfrâng și asupra persoanelor, mai ales atunci când contribuim la securizarea infrastructurii esențiale, precum serviciile de sănătate, educație și cele publice, de care depind mulți utilizatori noi.”

Infractorii cibernetici folosesc automatizarea, inteligența artificială și ingineria socială pentru a exploata orice vulnerabilitate digitală, indiferent de cât timp sunt oamenii online. Însă pentru cei care întâlnesc asemenea amenințări pentru prima dată, schimbările din mediul online pot face identificarea lor și mai dificilă, spune Turedi: „Pe de o parte, un nou utilizator de internet are astăzi acces la informații, servicii și oportunități care îi pot schimba viața. Pe de altă parte, se confruntă cu un mediu digital mult mai complex și mai periculos decât cel în care mulți dintre noi am intrat prima dată online.”

Infractorii pot folosi acum momeli adaptate cultural sau lingvistic, pentru a imita băncile locale, a promova ajutoare guvernamentale false ori a distribui aplicații mobile aparent inofensive, dar care conțin programe-spion. „Ne așteptăm ca fenomenul să se intensifice pe măsură ce infractorii își adaptează tacticile la conținutul generat de inteligența artificială și la deepfake-uri”, adaugă Turedi.

Adesea, acești infractori își coordonează planurile pe forumuri din dark web și prin canale criptate. Unele grupări oferă chiar „kituri de pornire” pentru criminalitate cibernetică: pachete de instrumente pentru phishing sau acces la date de autentificare furate, care le permit persoanelor cu mai puține cunoștințe tehnice să intre mai ușor în acest domeniu.

Agențiile internaționale de aplicare a legii au avertizat că infracționalitatea cibernetică este tot mai organizată și comercializată. Indicele global de securitate cibernetică al Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, de exemplu, evidențiază riscurile pentru noii utilizatori de internet, inclusiv fraudele, atacurile de tip phishing și creșterea numărului de atacuri ransomware.

Pentru Etekpo, consecințele înșelătoriei au fost reale. „M-am simțit foarte vulnerabil”, a spus el. În opinia sa, vulnerabilitatea ține mai puțin de necunoașterea tehnologiei și mai mult de încredere: „Mulți oameni au încredere în contactele lor online și reacționează repede, fără să verifice dacă un mesaj este legitim.”

Vulnerabilitatea este deosebit de pronunțată în Africa: continentul rămâne cel mai puțin conectat de pe Pământ, deși înregistrează una dintre cele mai rapide creșteri ale utilizării internetului. Un studiu recent a constatat diferențe considerabile în regiune.

În timp ce țări precum Africa de Sud și Seychelles au acum rate de penetrare a internetului de aproape 80%, zonele rurale din unele părți ale Beninului și țări foarte populate, precum Republica Democrată Congo, sunt încă în mare parte offline. Conexiunile prin satelit sunt costisitoare, infrastructura de internet fix este limitată și adesea nesigură, iar protecțiile insuficiente îi lasă vulnerabili la fraudă pe cei care reușesc să se conecteze. Având în vedere că numărul utilizatorilor de internet din Africa ar urma să crească cu peste 280 de milioane în următorii patru ani, este urgentă consolidarea măsurilor de prevenire a criminalității cibernetice.

Potrivit Interpolului, pierderile asociate infracționalității cibernetice în Africa s-au dublat de peste două ori din 2024, crescând de la 192 de milioane de dolari la 484 de milioane de dolari.

Există măsuri de protecție, dar experții consideră că acestea trebuie consolidate: sunt necesare programe de alfabetizare digitală în școli și o protecție mai puternică a consumatorilor împotriva fraudelor online.

Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate a dezvoltat soluții tehnologice de detectare inteligentă și măsuri de securitate integrate, precum controlul accesului și detectarea programelor malware, ca parte a eforturilor sale de combatere a criminalității cibernetice. FBI are echipe special instruite în domeniul infracțiunilor cibernetice în fiecare dintre birourile sale regionale. În Regatul Unit, Agenția Națională pentru Combaterea Criminalității a lansat mai multe investigații internaționale de succes privind activitatea grupărilor infracționale cibernetice. Totuși, aceste măsuri se concentrează în mare parte pe investigarea infracțiunilor, nu pe riscurile cu care se confruntă noii utilizatori de internet.

„Securitatea cibernetică este o preocupare majoră”, spune Robert Anderson, fondatorul Telecom4Good, un partener IT nonprofit care ajută alte organizații nonprofit din lume — multe dintre ele cu sediul în Africa — să ofere servicii de internet sigure și accesibile. CrowdStrike recomandă organizațiilor „să privească securitatea cibernetică nu ca pe o listă de verificare, ci ca pe un proces continuu de îmbunătățire”.

Este probabil ca riscurile să crească odată cu extinderea ecosistemului digital. Potrivit estimărilor industriei, până în 2030 numărul dispozitivelor conectate la internet — de la centrale electrice și stimulatoare cardiace până la mașini autonome — va depăși 38 de miliarde la nivel mondial. Pe măsură ce cresc numărul sistemelor conectate, crește și suprafața potențială de atac, adică punctele de acces pe care le pot exploata hackerii.

Guvernele și agențiile de aplicare a legii încearcă să găsească soluții. Unele administrații au încercat să incrimineze diferite forme de criminalitate cibernetică. Uniunea Africană a inclus securitatea cibernetică printre prioritățile sale în cadrul „Agendei 2063”, iar Interpolul ajută polițiile africane să prevină și să investigheze infracțiunile online, inclusiv prin instruirea întreprinderilor mici pentru a se proteja de escrocherii.

În Myanmar, unde utilizarea internetului s-a extins rapid în anii 2010, Departamentul Afacerilor Externe a finanțat o campanie de conștientizare dedicată noilor utilizatori. În 2024, Nigeria și-a revizuit legea privind criminalitatea cibernetică, introducând măsuri de protecție pentru piețele digitale emergente. India a creat, între timp, o linie telefonică națională prin care victimele pot raporta imediat înșelătoriile și pot solicita blocarea banilor furați prin intermediul băncilor și al aplicațiilor de plată.

Educația, care ține tot de responsabilitatea guvernelor, s-ar putea dovedi la fel de importantă ca aplicarea legii. Totuși, guvernele pot submina tocmai libertățile pe care ar trebui să le protejeze. „Guvernele impun blocaje digitale, [împiedicând] folosirea liberă a mijloacelor de comunicare în timpul alegerilor, al tulburărilor civile sau al dezastrelor naționale”, spune Anderson.

Companiile de tehnologie au încercat, de asemenea, să abordeze problema, însă eforturile lor se concentrează adesea mai mult pe securitatea platformelor decât pe pregătirea utilizatorilor aflați pentru prima dată online în fața amenințărilor emergente. În 2018, Microsoft a lansat Acordul tehnologic pentru securitate cibernetică, o coaliție formată din peste 150 de companii tehnologice internaționale, angajate să respecte principii fundamentale de securitate cibernetică, inclusiv protejarea utilizatorilor împotriva atacurilor și oferirea unor instrumente care să-i ajute să navigheze în siguranță.

Aceste angajamente reprezintă un pas important spre un internet mai sigur pentru toată lumea, indiferent de nivelul de cunoștințe tehnice sau de locul în care se află. Totuși, transformarea promisiunilor generale ale industriei în măsuri practice de protecție pentru cei care folosesc internetul pentru prima dată rămâne o provocare, mai ales că infractorii cibernetici dezvoltă metode de exploatare tot mai sofisticate.

Întrebată despre instrumentele gratuite de securitate ale companiei, Kimberly Samra, purtătoare de cuvânt Google în domeniul securității, a menționat o serie de soluții: managerul de parole Google, verificarea în doi pași, cheile de acces — metode de autentificare fără parolă, precum biometria — și Programul de protecție avansată, care oferă protecție suplimentară utilizatorilor cu profil ridicat de risc, precum angajații din campanii electorale și jurnaliștii.

Referitor la ideea unei „goane după aur” în criminalitatea cibernetică, Samra a spus: „Nu cred că avem prea multă vizibilitate asupra acestui fenomen, având în vedere că este speculativ.”

Pe măsură ce conectivitatea se extinde mai repede decât alfabetizarea digitală și infrastructura de securitate cibernetică, întrebarea s-ar putea să nu fie dacă noii utilizatori vor întâlni infracțiuni online, ci cât de pregătiți vor fi atunci când se va întâmpla.