Fantoma lui Plahotniuc

Semne diacritice

În legătură cu fuga lui Plahotniuc lipsesc detaliile fără de care tabloul fugii nu este deplin conturat, jubilațiile conțin o doză de nesiguranță, un grăunte de insatisfacție. Când a fugit, pe unde, în ce mod și de ce noua guvernare nu a anticipat această plecare și nu a blocat punctele de ieșire din Republica Moldova?

Fiți de acord, la câte i s-au incriminat liderului PD - că este „proxenet”, „criminal”, că a beneficiat de miliardul furat, că a monopolizat economia și scoate bani în offshore, că a uzurpat puterea de stat, că a comandat asasinarea președintelui Republicii Moldova (din care cauză Dodon cu familia sa a înnoptat la Ambasada Rusiei), „revoluționarii” noștri trebuiau să fie cu ochii pe el, zi și noapte. Nu au crezut că va fugi, nu au avut motive să-l rețină sau au fost complici, au așteptat în mod premeditat o noapte până să preia guvernarea, ca să-i dea posibilitate să fugă? Acum ei promit că îl vor readuce cândva, când vom avea „justiție independentă”, dar nu explică de ce l-au lăsat să plece.

Totuși, una e să iei decizii de sine stătător și alta e să îndeplinești deciziile cuiva. Nu e bai dacă li s-a „recomandat” dinspre „partenerii externi” să manifeste „indulgență” față de „ultimul dictator al Europei”, iar fiorosul ministru de Interne Andrei Năstase a executat fără crâcnire, dar să știm și noi cu cine avem de-a face! De ce Năstase se băga să pătrundă cu forța în sediul IGP și nu a mers să-și ocupe scaunul de ministru imediat cum a fost eliberat, vineri, la 17.30, ci abia a doua zi, pe la amiază, când Plahotniuc dispăruse?

Sunt întrebări care, posibil, vor strica dispoziția cuiva de sărbătoare, îi vor trezi pe unii din euforia „binemeritată”, dar ipoteza unei protecții din exterior și a unei atitudini laxe din partea noii guvernări nu pare atât de neverosimilă. „Ukrainskaia pravda” scria, sâmbătă, că Plahotniuc a fugit, vineri seara, pe la Odesa. Posibil, când Cebotari anunța decizia PD de retragere de la guvernare și trecere în opoziție, liderul PD era deja plecat. Din întâmplare, în acea zi, la Odesa, s-au întâlnit miniștrii de Externe Teodor Meleșcanu și Klimkin? Au discutat despre situația din Republica Moldova și nu este exclus să fi s-a pus la cale și retragerea lui Plahotniuc.

De ce l-ar ajuta România, Ucraina (în spatele cărora se zărește umbra SUA), pe liderul PD „să se întâlnească cu familia”? Poate de aceea că nu este considerat nici ultimul dictator din Europa și nici beneficiarul miliardului? De altfel, un dictator adevărat nu ar fi suportat să i se spună în fiecare seară dictator prin intermediul unei televiziuni cu acoperire națională. O televiziune care l-ar numi pe Putin sau pe Lukașenko sau pe Aliev etc. dictator în fiecare buletin de știri, ar fi închisă cu tot cu proprietar. Plahotniuc are fără îndoială apucături de dictator și scuipă pe democrație, dar, după cum au recunoscut și observatorii internaționali, alegerile au corespuns în general unor standarde internaționale și nu putem spune că în regimul creat de el nu a existat un minimum de libertăți. Și nici „fiara încolțită” nu pare să fi fost Plahotniuc, comportându-se, până la urmă, trebuie să recunoaștem, rațional.

Cazul lui nu poate fi lăsat pentru vremuri mai bune și din alte considerente. Curtea Constituțională și-a revizuit deciziile de neconstituționalitate a majorității parlamentare constituite de deputații ACUM și PSRM nu pentru că și-ar fi recunoscut eroarea de prima dată, ci, afirmă ea, pentru că s-au schimbat circumstanțele politice. Magistrații sugerează de fapt că s-au conformat noii puteri care, după cum a recunoscut Dodon, au exercitat presiuni asupra lor. Ceea ce înseamnă că, formal, nu PD și Plahotniuc, ci noua guvernare a uzurpat puterea.

Reîntoarcerea „triumfală” a lui Renato Usatîi și modul cum s-a comportat procuratura pentru lupta cu crima organizată în cazul său nu demonstrează că justiția a pornit pe calea legalității, ci că s-a schimbat „centrul de comandă”, a trecut de la Plahotniuc la Dodon. Are dreptate Maia Sandu: nu poți să anulezi mandatul de arest fără să identifici și să tragi la răspundere pe procurorul care l-a emis. Iar dacă a existat totuși un temei, care e motivul anulării? Mărturiile lui Gorbunțov au fost false? A venit o altă comandă? S-a dat liber din nou agenților FSB să intre în politica moldovenească, dacă s-au revopsit?

Ceva e putred în Danemarca noastră „revoluționară”, fantoma lui Plahotniuc începe să apară pe străzi…