Fantoma lui Filat sau diplopie

Semne diacritice

Guvernarea se plânge, prin bloggerii săi, de standardele duble ale unor reprezentanți ai opoziției și ai societății civile, care, altădată, nu ar fi reacționat atât de vehement la numirile în funcții de miniștri a unor persoane nefamiliare cu domeniul ce li se încredința spre administrare, cum reacționează astăzi la promovarea Silviei Radu în fruntea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. Cândva, numirea, de exemplu, a Maiei Sandu, economistă, la Ministerul Educației nu a provocat comentarii negative din direcția unor ONG-uri și instituții media, care sunt foarte vocale astăzi, când prim-ministrul care selectează candidaturile miniștrilor este altul decât Vlad Filat, afirmă bloggerii respectivi.

Nu e chiar așa, dar e adevărat că guvernările de după 2009, din care au făcut parte în permanență PLDM și PD, s-au bucurat, din motive explicabile, de o încredere mult mai mare decât cele precedente, încredere pe care, până la urmă, nu au meritat-o, ci dimpotrivă, au abuzat de ea. Filat erat fără îndoială un răsfățat al publicului și chiar al liderilor europeni, el întruchipa „istoria de succes” a Republicii Moldova, dar nu a fost capabil să conștientizeze și să prețuiască acest „dar al sorții”. Dacă nu o fi avut și un alt rol secret.

Acum PD plătește, iarăși nu fără motiv, pentru toată dezamăgirea și furia cetățenilor care s-au simțit batjocoriți, trădați, umiliți după furtul miliardului. Oricât a încercat Plahotniuc (ajutat de Ghimpu) să-l facă țap ispășitor pe Filat, nu a reușit, deoarece s-a văzut că liderul PD i-a protejat pe șefii instituțiilor (Procuratura Generală, CNA, SIS, BNM etc.) care s-au aflat sub controlul politic al PD și care ar fi trebuit să contracareze furtul în proporții enorme din buzunarul public.

În același timp, PD a împiedicat încercarea premierului Valeriu Streleț de a vărsa lumină asupra concesionării dubioase a Aeroportului Chișinău, demițându-l. Nu poate rămâne fără consecințe pentru Plahotniuc și partidul său faptul că justiția nu pare să se grăbească să recupereze banii furați și, pe de altă parte, provoacă noi nemulțumiri tratamentul privilegiat de care se bucură din partea ei bancherul Ilan Șor, cel fără de care scoaterea banilor din BEM ar fi fost imposibilă și care a recunoscut că a efectuat operațiunile bancare criminale. Generozitatea justiției noastre față de acest tâlhar pare să nu aibă limite, acceptând, zilele trecute, efectuarea unor expertize care seamănă foarte mult a tragere de timp, pentru a-i oferi posibilitatea să participe la alegerile parlamentare, după ce, în același mod discutabil, a fost admis în competiția pentru funcția de primar al Orheiului.

Nivelul de neîncredere și chiar de ură față de Plahotniuc și PD nu s-ar menține la același nivel, dacă nu ar fi fost comise alte acțiuni sfidătoare, antidemocratice, care compromit statul Republica Moldova. E vorba de schimbarea sistemului electoral în interesul PD și anularea rezultatelor alegerilor din Chișinău, de deportarea mișelească a unor profesori turci de la liceele „Orizont”, în schimbul reparației edificiului prezidențial și a altor servicii încă necunoscute din partea lui Erdogan.

Rezultatele pozitive, acțiunile lăudabile ale Guvernului Pavel Filip, cum ar fi stabilizarea sistemului financiar-bancar, revizia sistemului de pensii, drumurile, începutul reformei administrative, îmbunătățirea mediului de afaceri, pașii făcuți în direcția interconectării energetice cu România ș.a. sunt subminate în permanență de acțiunile distructive, arbitrare, sfidătoare ale lui Plahotniuc. Ceea ce Filip construiește ziua, Plahotniuc distruge noaptea, în cârdășie cu Dodon. Mai bine s-ar odihni cum se cuvine.

După cum consideră și autorii recentului raport al Consiliului Atlantic, „din cauza șocului de după scandalul bancar și înaltului nivel de neîncredere politică, considerabilele reforme economice din Republica Moldova, trec neobservate”. Încrederea contează pentru capacitatea de guvernare. Cu toate astea „realizările economice sunt palpabile” subliniază Anders Åslundși Thimothy Fairbank, și „rapoartele FMI sunt, în general, pozitive”.

Riscul situației de azi e ca alegătorii să nu se prezinte la vot sau să voteze la 24 februarie doar din ură față de PD și liderul său, doar pentru că cineva „luptă” împotriva oligarhiei și promite să „ia țara înapoi”. E mare probabilitatea ca din ură pentru Plahotniuc să mizăm pe tâlhari mai „mărunței”, pe luptători-demagogi, superficiali, sterili, populiști și isterici, să ne încredem în tipi cu integritate îndoielnică (ca Andrei Năstase) și în foste scule oligarhice (ca același Năstase). Însă despre aceasta vom vorbi în unul dintre comentariile viitoare.

Standarde duble? Nu, răspunsul e mai curând diplopie, adică vedere dublă, când persoana percepe două imagini în loc de una singură. Dar poate fi și altceva. Se pare că, deși nu mai există ca politician, umbra lui Filat mai bântuie prin coridoarele GBC.