Nicolae Negru // Exemplul lui Plahotniuc, de învățătură pentru oligarhii care își pierd simțul realității; calea lui Putin, occidentală ca formă și chineză în esență

Semne diacritice

Plahotniuc și membrii familiei sale declarați indezirabili în SUA, vacanțele exotice, pe picior mare, ale lui Dodon, reconfigurarea structurii de putere, întreprinsă de Putin la Moscova, sunt temele care au alimentat cel mai mult producția mass-media și energia consumatorilor de știri pe rețelele sociale în săptămâna ce s-a scurs.

De la „coordonator executiv” la individ indezirabil

Decizia lui Mike Pompeo, șeful Departamentului de Stat al SUA, de a-l sancționa pe Plahotniuc și membrii familiei sale, refuzându-li-se viza de intrare în SUA, nu este una ieșită din comun (o decizie similară a fost luată, nu demult, în privința lui Liviu Dragnea, după cum a menționat, într-un interviu pentru REL, Vlad Lupan, ex-Ambasadorul nostru la ONU) însă pune punct definitiv carierei politice a fostului lider PD.

Importanța politicienilor locali

Washingtonul a avut motivele proprii să se despartă simbolic de Plahotniuc, politicienii locali își dau prea mare importanță, atribuindu-și merite în influențarea lui Pompeo. Fostul „coordonator executiv”, binecuvântat la preluarea puterii, în 2016, de Victoria Nuland, le cauza americanilor pierderi de imagine în Republica Moldova, după ce în presă s-a scris că a fost văzut în Miami. Posibil, americanii au aflat lucruri pe care nu le-au știut până acum.

Lovitură pentru PD

S-ar părea că Plahotniuc nu mai are ce pierde pe plan moral. Nu e chiar așa. Unda de șoc a acestei decizii lovește puternic, după cum a observat bine Gheorghe Cojocaru, și în PD, care, deși e pus la adăpostul unei noi guvernări, va suporta grele consecințe morale. Aceasta, nu înseamnă neapărat și o pierdere de voturi, dar confortul membrilor PD a fost tulburat serios. Exemplul lui Plahotniuc le va fi de învățătură tuturor oligarhilor care își pierd simțul realității.

xxxx

Descifrarea lui Putin

Lumea întreagă încearcă să descifreze intențiile adevărate ale lui Putin în spatele recentelor modificări constituționale, propuse de el. În aparență, e vorba despre un transfer de putere de la instituția prezidențială spre Duma de Stat și Consiliul de Securitate, dar în realitate ar putea fi o redistribuire de putere care să-i permită lui Putin să conducă Rusia și după 2024, când expiră cel de-al doilea mandat al său.

Pe urmele lui Nursultan Abișevici?

Fiindcă nu-i surâde să meargă pe calea gerontocrației sovietice - Brejnev, Andropov, Cernenko, „căzuți la datorie”, în plină glorie funcțională, fără să pregătească transferul puterii, supunând URSS unui risc de destabilizare, Putin, conform explicațiilor sale, nu se va crampona de scaunul prezidențial și va face tot posibilul ca schimbarea guvernării să se producă fără „zdruncinări”, cât mai civilizat. Nota bene: el nu a afirmat că are de gând să se retragă la pensie.

Există, după cum a scris și Petru Bogatu, mai multe posibilități ca Putin să nu cedeze toate pârghiile puterii. Prima și cea mai plauzibilă e să meargă pe urmele lui Nursultan Nazarbayev (care, la rândul său, s-a inspirat de la Deng Xiaoping) ocupând funcția de președinte al Consiliului de Securitate „consolidat” prin modificarea Constituției ruse.

China invidiată

În general, rușii urmăresc cu invidie experiența și rezultatele economice impresionante ale Chinei. Faptul că liderii comuniști chinezi nu s-au lăsat seduși de retorica lui Gorbaciov despre glasnost și transparență, nu au căzut în „cursa” perestroikăi și nu au cedat puterea singurului partid este mult lăudat în cercurile neoimperiale și văzut ca o dovadă că democrația liberală, pluralismul, sistemul politic de tip occidental nu era inevitabil și obligatoriu pentru a realiza saltul economic necesar și a preîntâmpina „cea mai mare catastrofă a secolului XX”, salvând Uniunea Sovietică. Însă o copiere deschisă a modelului chinez ar fi și problematică, umilitoare pentru cei obișnuiți să pășească „înaintea întregii planete”, de aceea se merge pe o cale „proprie”, „originală”, occidentală ca formă, dar chineză, orientală, în esență. Aceasta e cheia inițiativelor putiniste de săptămâna trecută.

Dodon, președinte sau curier?

Setea de lux și exotic, de răsfăț, hedonismul lui Dodon depășește în mod evident posibilitățile financiare ale unui bugetar și e cazul ca, pornind de la informația publicată de „Ziarul de Gardă”, să se vadă de unde ia totuși banii Dodon. Și de ce „prietenii” socialiștilor sunt atât de generoși? Iată că și primarul socialist al Chișinăului, Ion Ceban, și-a reparat biroul cu contribuția unui „prieten”. Și fiindcă veni vorba, ar fi cazul să fie verificate și vizitele dese ale lui Dodon la Moscova, inclusiv cea de joia trecută, al cărei rost nu a fost comunicat. Este el cogeamite președinte al unui stat suveran și independent sau, pur și simplu, curierul cuiva? E de la sine înțeles că o verificare de acest fel o poate începe numai un procuror general independent.