Este Dodon o marionetă, un Frankenstein, un Ianukovici?

Semne diacritice

Până la decizia definitivă a Comisiei Electorale Centrale, să încercăm să înțelegem ce a fost, de ce atât de mulți alegători l-au preferat pe Dodon. Pot fi invocate diferite motive, pornind de la nostalgiile culturale și lingvistice până la furtul secolului, dar trebuie să recunoaștem că votul de duminica trecută e greu de explicat pe deplin în mod rațional: după ce s-au plâns că li s-a furat un miliard din buzunare, alegătorii și-au încredințat soarta unui politician care s-a îmbogățit pe căi obscure, care i-a mințit nu o singură dată, care este parte a sistemului oligarhic urât de ei. Pe liderul socialist l-a avantajat enorm faptul că se închină la portretul lui Putin. Așa că din ingredientele succesului său electoral nu lipsește nici sindromul Stockholm, nici tradiționalul sadomasochism basarabean cu „chin și jale”, care ne împiedică să gândim lucid.

Fiindcă veni vorba de Putin, oricât s-ar ironiza pe seama factorului geopolitic, în turul doi s-a făcut simțită și „mâna Moscovei” intervenind în favoarea lui Dodon, trimițându-i alegători de dincolo de Nistru, mai mulți ca niciodată. Se spune că i-a și plătit. Reacția lui Rogozin la rezultatele preliminare ale scrutinului prezidențial sugerează că Moscova a avut emoții pentru candidatul său, iar Putin l-a și invitat la Kremlin să-l mângâie pe creștet.

Pe de altă parte, nu putem face abstracție de faptul că la victoria încă neconfirmată a lui Dodon și-a pus umărul și Plahotniuc cu concernul său mediatic, care, după anunțarea primelor rezultate, a început a ne convinge că nu s-a întâmplat nimic grav, că vântul rece care s-a abătut asupra noastră dinspre nord e un fenomen trecător, mai comentând malițios și amuzându-se de primele neînțelegeri în tabăra Maiei Sandu.

Plahotniuc însuși a încercat înainte de 13 noiembrie să retragă miza geopolitică a acestor alegeri, după ce l-a retras din cursa prezidențială pe liderul formal al PD, Marian Lupu, care se lansase în campanie cu promisiunea continuării drumului spre Vest. Într-un interviu acordat agenției Reuters solicitat în calitatea sa de „tycoon” („magnat”) care controlează Republica Moldova (fără ca el să schițeze măcar un gest de negare, de neacceptare a rolului respectiv), Plahotniuc a dat asigurări că oricine ar accede în funcția de președinte, cursul european al Republicii Moldova nu va avea de suferit. Mesajul indirect era că declarațiile antioccidentale ale liderului socialist nu trebuie luate în seamă și că rezultatele alegerilor prezidențiale nu contează. Prin urmare nu contează nici demersul proeuropean al Maiei Sandu.

Așa să fie oare? Fiindcă liderul de facto al PD este totuși un politician începător, dominat încă de reflexele sale de om de afaceri, de „combinator” mai curând, el ignoră simbolistica actului politic. Ceea ce e grav. Supărat de reacția Maiei Sandu, așteptând probabil gesturi de recunoștință de la ea, după ce l-a scos pe Lupu din competiția electorală în favoarea „unui candidat proeuropean”, El Coordonatore judecă emotiv, se răzbună pe candidatul PAS. Și nu e prima dată când pare să acționeze din impuls răzbunător. Poate și faptul că nu doarme suficient, doar 3-4 ore, îl face irascibil, îl împiedică să judece limpede? Având în vedere impactul deciziilor sale, ar fi cazul să doarmă cât se cuvine, altfel are de suferit Republica Moldova, pe care, declară, că vrea să o scoată la liman.

Da, Maia Sandu ajunsă în funcția de președinte putea să fie un factor de dezechilibru, să-i dea bătăi de cap „coordonatorului executiv”. Iar dacă privim lucrurile doar prin prisma atribuțiilor prezidențiale, Dodon nu are cum să ne abată din drumul european, mai ales aflându-se în buzunarul lui Plahotniuc. Dar cât de mult se poate miza pe loialitatea sa? Este atât de sigur „coordonatorul executiv” că „Frankensteinul” conceput de el nu îl va trage pe sfoară, nu va face jocul Rusiei? Primele declarații pentru presa rusă ale nou alesului președinte nu promit o coabitare armonioasă cu majoritatea parlamentară, ci, dimpotrivă, anunță un război crâncen.

„Alegerile prezidențiale sunt prima etapă în victoria totală a forțelor promoldovenești (adică prorusești – n.n). Noi trebuie să folosim toate instrumentele constituționale pentru ca să obținem organizarea alegerilor parlamentare anticipate în anul viitor. Majoritatea parlamentară reprezintă partidele care nu sunt de acord cu programul nostru. De aceea, noi am făcut primul pas, dar ne așteaptă o luptă dificilă, și suntem gata pentru ea”, a declarat Igor Dodon pentru Rossia 24, citat de moldnova.eu.

El pune la îndoială legitimitatea majorității parlamentare și amenință că va recurge la referendum pentru a obține noi împuterniciri. „Președintele ales de popor are mai multe drepturi morale de a cere reforme și schimbări decât are majoritatea parlamentară creată prin șantaj. Dacă majoritatea parlamentară nu va fi de acord cu opinia președintelui, atunci el poate cere prin referendum modificarea Constituției, să ceară mai multe atribuții sau dizolvarea Parlamentului”,a subliniat Dodon, conform aceleiași surse.

Pornit pe calea trădării, ca fostul președinte ucrainean Viktor Ianukovici, Dodon poate face mult rău, mai ales dacă Putin îi va trimite în ajutor „omuleți verzi”. Nu, nu din propria inițiativă a președintelui rus, ci „la solicitarea președintelui Republicii Moldova”, pentru a apăra „drepturile rușilor”, amenințate de „fasciștii și naziștii moldoveni”. A luat în calcul dl Plahotniuc un asemenea scenariu atunci când creierul său inflamat, aflat într-o stare de surmenaj cronic, narcotizant, i-a sugerat să-l împingă la Președinție pe un escroc și trădător, exponent al intereselor rusești?