Dodon și prostituatele ruse „cele mai bune din lume”

Semne diacritice

În loc să-și vină în fire după inaugurare, să se liniștească, Dodon pare, dimpotrivă, tot mai exaltat, mai aprins, mai nervos, creând impresia că, îmbătat de succes, nu se poate opri, că se mai află în campania electorală. Puterea pe care a jinduit-o neîntrerupt, obținută după șapte ani de zbucium, după cum a recunoscut el însuși, pare să aibă asupra lui un efect euforic, narcotizant, ca sticla de alcool asupra unui bețiv, înainte de a o deschide.

Când se credea că nu ne mai poate surprinde, președintele socialiștilor s-a întrecut pe sine însuși. Acțiunile, declarațiile sale provoacă tot mai mult, șochează, ridică tot mai multe semne de întrebare privitor la sănătatea intențiilor care îl ghidează. Cine e de fapt Dodon? Ce e în capul lui? Ce urmărește el cu adevărat? Dacă până acum se considera că este marioneta lui Plahotniuc, de acum încolo lucrul acesta nu mai pare atât de sigur.

Vizita sa la Moscova a demonstrat că el poate deveni o problemă serioasă pentru actuala guvernare, dar și pentru Republica Moldova în general. Chiar dacă presupunem că joacă teatru, că organizează un „circ”, ca lumea să-și concentreze atenția asupra sa, uitând de furtul miliardului, el a călcat niște linii roșii, a făcut promisiuni și concesii ale căror consecințe le vor suporta Republica Moldova, cetățenii ei.

Cel mai concludent, dar nu singurul, exemplu e recunoașterea datoriei de peste 6 miliarde ale Tiraspolului către „Gazprom”, care e de fapt un canal de finanțare a administrației separatiste de către Moscova. Dodon a regretat eșecul Memorandului Kozak, sprijinind astfel intențiile Rusiei de a federaliza Republica Moldova și acceptând de facto crearea unei baze militare ruse pe teritoriul nostru.

Sunt lucruri cu care nu se glumește, fără riscul de a provoca mânia lui Putin, a imperialismului rus, a doua oară. Și promisiunea de a anula Acordul de asociere și solicitarea statutului de observatori în Uniunea Economică Eurasiatică le creează rușilor așteptări, care, dacă nu se vor confirma, pot atrage asupra noastră acțiuni de răzbunare, ca să nu mai vorbim de faptul că declarațiile lui Dodon rezonează negativ în Europa și îl pun pe Plahotniuc într-o situație ridicolă, având în vedere sprijinul pe care „coordonatorul executiv” i l-a acordat liderului socialist în campania electorală. Iar ridicolul subminează, compromite puterea, oricât de mare ar fi aceasta.

Situația se complică și mai mult, dacă Dodon chiar crede ceea ce spune și Plahotniuc nu are alte pârghii de influență asupra sa decât recunoștința acestuia pentru mâna de ajutor acordată în alegeri. Se văd deja semnele unui război pe viață și pe moarte între președinte, pe de o parte, și Parlament și Guvern, pe de cealaltă parte. La încercarea lui Plahotniuc de a-i tempera zelul antieuropean, scriind pe Facebook că va „neutraliza politic” orice încercare de anulare a Acordului de asociere cu UE, Președinția a răspuns că actuala guvernare ar trebui să conștientizeze că Republica Moldova are un președinte „ales de popor”.

Dodon a sugerat la Moscova că nu va acredita noi ambasadori până premierul Pavel Filip nu îi va împlini hatârul de a-l rechema pe Ambasadorul Mihai Gribincea de la București, pentru că acesta ar fi manifestat lipsă de respect pentru președinte, expunându-și punctul de vedere pe marginea retragerii cetățeniei moldovenești lui Traian Băsescu. Noul președinte crede că, fiind ales de popor, este mai presus de legile și Constituția actuală, că aceasta e prea „strâmtă” pentru „mărimea” sa, și va iniția un referendum pentru a obține împuterniciri mai largi.

Elanul prorusesc, antieuropean al lui Dodon, promisiunile necenzurate de creierul său pare să-l fi incomodat într-un moment și pe Putin, el amintindu-le jurnaliștilor de atribuțiile limitate ale președintelui moldovean, subliniind că Moscova va discuta problemele existente nu numai cu el, ci și cu Guvernul Republicii Moldova. Lui Putin nu poate să-i displacă trădarea și lingușeala lui Dodon, dar plăcerea scade când se întrece măsura și bunul-simț.

Că Dodon nu e pe deplin conștient de efectul și consecințele vorbelor sale s-a confirmat și atunci când și-a exprimat regretul că Rusia nu a ocupat, în 1812, toată Moldova, și când a repetat că Crimeea aparține Rusiei, apoi a admis, condescendent, că relațiile cu România și Ucraina nu sunt de neglijat, promițând că, după Bruxelles, unde va explica că Acordul de asociere nu ne-a dat nimic, va merge la București și Kiev, fără să-i treacă prin cap că ar putea să i se închidă ușa în nas.

În halucinațiile sale postelectorale, Dodon și-a imaginat că vizita la Moscova în compania tovarășilor săi de partid va fi una „istorică”. Ce crede despre importanța vizitei sale președintele rus s-a văzut la conferința de presă comună. Putin a vorbit mai mult, mai elaborat și mai cu însuflețire despre prostituatele din Rusia, care „sunt cele mai bune din lume”, decât despre relațiile moldo-ruse. Nici măcar acest moment jenant, umilitor să nu-l fi trezit la realitate pe președintele socialist?

Beat de putere, conform Oxford dictionaries, e cel intoxicat de posesiunea puterii, care devine irațional obținând putere. Dodon dă semne evidente că nu mai gândește rațional. Cineva ar trebui să-i dea o palmă, să-l coboare cu picioarele pe pământ, cât nu e târziu.