Dodon inclusiv

Semne diacritice

Un prim nor a apărut la orizontul coabitării armonioase între președintele socialist ales, Igor Dodon, și majoritatea parlamentară social-democrato-comunisto-liberală, al cărei „coordonator executiv” a înclinat, în mod perfid, cu greutatea holdingul său mediatic, balanța victoriei electorale spre candidatul prorus împotriva celui proeuropean.

Curtea Constituțională încă nu și-a spus cuvântul cu privire la rezultatele alegerilor prezidențiale, iar Dodon a și început a-și etala mușchii unui președinte ales „de întregul popor”, declarând că nu va numi în funcția de procuror general nici pe unul dintre cei șase candidați înscriși în concursul organizat de Consiliul Superior al Procurorilor (CSP), deoarece aceștia „au participat, într-un fel sau altul, la luarea deciziilor în procuratură în ultimii șapte ani”. El consideră că trebuie organizat un nou concurs, cu persoane care nu au fost implicate în actul guvernării în ultimii șapte ani.

De ce în ultimii șapte ani? Fiindcă până atunci a figurat și el printre guvernanți, și, prin urmare, în mod automat, aceștia sunt absolviți de păcate. Dar nu toți cetățenii vor fi de acord cu o asemenea abordare a procesului de înnoire a procurorilor și a clasei politice în general.

Declarația președintelui ales vine după ce Parlamentul a amendat, cu participarea deputaților socialiști, Constituția Republicii Moldova, în așa fel încât procurorul general să nu mai fie aprobat de Parlament la propunerea spicherului, ci de șeful statului la propunerea CSP. Cel puțin teoretic, este un pas înainte pe calea independenței ramurii judecătorești a puterii. Astfel, funcția procurorului general este scoasă din zona târgului politic și plasată pe terenul profesioniștilor din domeniu, a procurorilor, și a președintelui, care e obligat să-și suspende calitatea de membru de partid și să reprezinte interesul tuturor cetățenilor. Schema respectivă funcționează peste Prut și în alte țări cu justiție mai sănătoasă.

Nu numai formal, dar și în esență, pretențiile lui Dodon de a respinge în mod automat orice candidatură din cele șase care participă la concursul actual, din simplul motiv că au funcționat până acum în cadrul Procuraturii Generale, nu garantează calitatea selecției. Legea și prezumția nevinovăției nu o poate încălca nici chiar un președinte ales prin vot direct. El trebuie să-și argumenteze decizia cu probe, nu cu impresii și preferințe de ordin personal. Dacă SIS confirmă suspiciunile (alimentate și de investigațiile Ziarului de Gardă) că niciunul dintre procurorii înscriși în concurs nu e fără „pufușor pe botișor”, doar în acest caz refuzul președintelui va fi conform procedurii legale și principiului de independență a justiției.

Faptul că Dodon dorește un procuror general din afara sistemului, că e hotărât să nesocotească poziția CSP, nu înseamnă neapărat că este animat de dorința de a scoate statul „din captivitate”, cum declară el și tovarășii săi. Aceasta ar putea însemna contrariul: că lui Plahotniuc nu îi sunt pe plac candidații actuali sau că Dodon vrea să-l înlocuiască pe Plahotniuc și să captureze el însuși procuratura. De altfel, noi am avut procurori din afara sistemului, pe Victor Zubco și Corneliu Gurin. Au fost ei cu ceva mai buni decât cei de până la ei, din sistem?

Singura cale de a ieși din cercul vicios în care ne aflăm azi e respectarea strictă a legii și procedurilor legale de selectare a procurorului general. Și orice tentative de a le fenta, de a improviza altele în numele unor intenții nobile trebuie curmate și pedepsite exemplar. Nici președintele nu poate să fie o excepție în acest sens, trebuie să i se dea imdeiat peste mâini. Și, da, să se inițieze procedura de demisie, dacă nu-i trece fierbințeala electorală și nu se calmează. Faptul că a fost votat de 830 de mii de oameni nu este un permis de abuz în numele lor, nu îl plasează mai presus de Constituție. Nimeni nu este mai presus de lege într-un stat de drept. Dodon inclusiv.