Nicolae Negru // Doctorul și pacientul

Semne diacritice

Concentrați pe mișcările trupelor ruse din jurul Ucrainei, pe ultimatumul, amenințările lui Putin și reacțiile SUA, NATO, mass-media acordă puțină atenție eforturilor pe care le depune Kremlinul pentru a-i forța pe ucraineni să pună în aplicare acordurile de la Minsk cu privire la încetarea focului și legitimarea „republicilor” din Donețk și Luhansk, acorduri semnate de Kiev, în 2015, „cu pistolul la tâmplă”.

La 26 ianuarie, reprezentanții Rusiei, Franței, Germaniei și Ucrainei s-au întâlnit la Paris în cadrul formatului de negocieri Normandia. După opt ore de discuții, ei s-au înțeles să se întâlnească peste două săptămâni la Berlin. Jurnaliștii ucraineni au aflat că reprezentantul Rusiei (Dmitri Kozak) insista ca Kievul să înceapă să poarte negocieri directe cu liderii separatiști.

Scopul final al Moscovei e să obțină ca Ucraina să le acorde acestor „republici populare” un „statut special” de autonomie, în urma unui scrutin organizat sub egida OSCE, fără ca Rusia să-și îndeplinească partea sa de angajament: retragerea militarilor și armamentului greu, adică fără ca Ucraina să obțină controlul asupra întregului său teritoriu, Moscova pretinzând că Rusia nu este parte a conflictului. Vă sună cunoscut?

Dacă reușește federalizarea Ucrainei, obiectivul de a o ține în sfera rusă de influență este ca și atins și Moscova poate trimite în cazărmi trupele masate la frontiera de vest. În luna ianuarie, Biden l-a sunat de două ori pe Zelenski, la 2 și 27 ianuiare, și de ambele dăți s-a referit la necesitatea implementării acordurilor de la Minsk. Într-adevăr, e mai ușor pentru SUA să-l forțeze pe Zelenski să îndeplinească pretențiile Moscovei, decât să-l forțeze pe Putin să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a statelor din jurul Rusiei.

Paradoxal, cerându-i-se să implementeze acordurile de la Minsk, Ucraina este împinsă astfel în sfera de influență a Rusiei, respingându-se în același timp împărțirea Europei în sfere de influență. Nu este exclus că ultimatumul în aparență irațional al lui Putin cu privire la retragerea NATO pe linia anului 1997 să fie o manevră de învăluire sau o fumigenă, pentru înșelarea opiniei publice, pentru camuflarea adevăratei direcții de ofensivă rusă împotriva Ucrainei.

Exact același scop îl urmărește Rusia și în Republica Moldova, trimițindu-ne „semnale”, prin „Gazprom” și Krasnoselski, prin OSCE, că e timpul să se purceadă la găsirea unei soluții politice pentru conflictul de pe Nistru. Ca și în cazul Ucrainei, de ceva timp, Washingtonul nu pronunță „Transnistria” fără să menționeze și „statut special”. Și e uimitor cum s-au aranjat aștrii geopolitici în așa fel încât toate persoanele implicate în reglementarea transnistreană sunt, într-un fel sau altul, „germani”: șef al misiunii OSCE este germanul Klaus Neukirch, reprezentantul special al președintelui în exercițiu al OSCE, din partea Poloniei, e diplomatul austriac Thomas Mayr-Harting, care a mai reprezentat până acum și Suedia, și Albania, și Austria, în funcția de vicepremier pentru Reintegrare a fost numit recent ex-ambasadorul Republicii Moldova în Germania, Oleg Serebrian.

„Ce bizar, ce ciudat şi ce coincidenţă!” - ar zice Doamna Martin din „Cântăreața cheală”, de Eugen Ionesco. Pachetul cu „pași mici” care duc spre recunoașterea de facto a statului separatist (inițiativa aparținând Rusiei, dacă e să-l credem pe „ministrul” transnistrean Vitali Ignatiev), a fost adoptat la Berlin. Nu ne vom mira dacă vom descoperi că tot la Berlin au fost decise și amânările punerii în aplicare a înțelegerilor privind plăcuțele auto cu numere neutre și avocăția Nataliei Gavrilița pentru Uzina Metalurgică de la Râbnița, unul dintre pilonii financiari ai bugetului separatist. După Berlin+, după Nord Stream 2, tutela, „monopolul” german în reglementarea transnistreană nu poate să nu trezească anumite suspiciuni.

O „istorie de succes” în Republica Moldova i-ar ajuta lui Putin să „îmblânzească” Ucraina. Și viceversa. Și fiindcă veni vorba despre „Cântăreața cheală”, vom încheia cu replica Domnului Smith: „Un doctor conştiincios trebuie să moară odată cu bolnavul, dacă nu se pot vindeca împreună”. Vi se mai pare o frază absurdă?