De ce s-au supărat găgăuzii pe Mihai Ghimpu

Semne diacritice

Un nou motiv de supărare la Comrat: retragerea de pe ordinea de zi, în ultima ședință a Parlamentului, înainte de vacanța de vară a deputaților, a proiectului de hotărâre privind crearea unui grup de lucru comun moldo-găgăuz, cu participarea deputaților din Parlamentul Republicii Moldova și Adunării Populare a UTA „Gagauz-Yeri”, pentru a asigura „comunicarea” între Chișinău și Comrat, precum și „ajustarea” legislației Republicii Moldova în așa fel, încât să fie luate în considerare interesele găgăuzilor. Dacă va fi creată, structura interparlamentară permanentă va dispune de propriul secretariat și buget, pentru a organiza vizite de documentare în diferite autonomii europene, conferințe, școli de vară pentru tineret etc.

La insistența liderului PL, Mihai Ghimpu, care a punctat că nu se poate pune semnul egalității între Adunarea Populară și Parlamentul Republicii Moldova, examinarea proiectului respectiv a fost amânată până la toamnă.

Adunarea Populară a reacționat în aceeași zi cu o declarație în care se spune că „procedura dezvoltării democratice a relațiilor dintre popoarele moldovenesc și găgăuz s-a pomenit în pericol” din cauza „acțiunilor forțelor politice care promovează ideea unirii cu statul vecin”, lansând și un apel către „toate structurile diplomatice, acreditate în Republica Moldova, misiunilor ONU și UE” să susțină „autoritățile Găgăuziei în tendința de a crea un mecanism permanent de interacțiune cu Parlamentul Republicii Moldova”.

Sigur, blamarea unioniștilor face parte din ritualul politic găgăuz, dar de ce problema dialogului, care e o problemă reală, nu poate fi rezolvată în cadrul structurilor parlamentare și guvernamentale existente? Există comisia parlamentară permanentă pentru drepturile omului și relațiile interetnice, există Biroul pentru relații interetnice... Nu au organizat ele suficiente vizite în autonomia minorității suedeze din Finlanda? O luăm de la început? Dacă aceste structuri nu sunt capabile să organizeze un dialog permanent cu minoritățile, atunci de ce e nevoie de ele? Constituirea grupului pare să fie o reacție tipic birocratică de creare de noi structuri care să camufleze incapacitatea de a lucra concret asupra unei probleme.

Autorul proiectului, spicherul Andrian Candu, a mărturisit că ideea i-a fost sugerată de „partenerii de dezvoltare” și că aceasta s-ar înscrie în procesul de armonizare a legislației moldovenești cu cea europeană în materie de respectare a drepturilor minorităților etnice și de adoptare a acquis-ul comunitar. Ar fi fost, totuși, mai convingător dacă aducea exemple concrete de țări europene în care parlamentul formează grupuri interparlamentare permanente cu propriile regiuni.

Inițiativa dlui Candu e cu atât mai ciudată, cu cât nu e originală. Un asemenea grup a existat în parlamentul precedent, fiind format la propunerea președintelui de atunci al legislativului, Igor Corman. Nu s-a înregistrat vreun rezultat notabil de pe urma grupului respectiv, decât faptul că unii deputați găgăuzi au obținut o tribună în plus pentru a-și anunța unele pretenții care depășesc cadrul autonomiei, cum ar fi propriul procuror sau serviciu de securitate găgăuz. În mod ironic, când dl Candu declara, pe 31 iulie, de la tribuna Parlamentului din Chișinău, că, din discuțiile avute cu deputații găgăuzi, el s-a convins că „ei nu doresc mai mult decât ceea ce prevede legislația la ora actuală”, Adunarea Populară de la Comrat adopta în lectura finală un cod electoral propriu, care prevede crearea unui registru al alegătorilor, separat de cel al Republicii Moldova, a unei comisii electorale permanente și a unei curți care să valideze alegerile găgăuze, punând astfel bazele unui sistem judecătoresc autonom.

Să nu ne ascundem după deget și să spunem lucrurilor pe nume: există la Comrat forțe politice, care, bucurându-se de sprijinul Moscovei, promovează ideea federalizării de facto a Republicii Moldova, prin transformarea Autonomiei Găgăuze într-un stat care să poată șantaja în permanență Chișinăul.

Cei care cred că vor controla sau vor frâna aceste tendințe prin compromisuri neprevăzute de Constituție, prin „generozități” ce atentează la integritatea statului, se înșală amarnic. Că printre aceștia se numără și unii „parteneri de dezvoltare” nu schimbă situația. E o formă de război pe care o poartă împotriva noastră Rusia cu mâna găgăuzilor, folosind pârghia embargourilor, și lucrurile trebuie abordate în mod adecvat, realist, evitând falsele „soluții”, dar mai cu seamă jocurile de-a politicieni „buni” și „răi”. Cine vrea să pară „generos” să o facă pe socoteala sa, nu pe cea a securității și trăiniciei statului Republica Moldova.