De ce s-a supărat premierul Pavel Filip pe „Ziarul de Gardă”

Semne diacritice

Premierul Pavel Filip, mereu calm, imperturbabil, impresionându-și până acum admiratorii, în special pe cei rurali, prin echilibru și cumpătare, a fost de nerecunoscut la ultima ședință a Guvernului.

L-a enervat, l-a scos din echilibru „Ziarul de Gardă”, care a scris în acea zi de 21 noiembrie, cu trimitere la un document semnat de reprezentantul permanent al Republicii Moldova la ONU, Ambasadorul Victor Moraru, că Chișinăul „a cerut excluderea de pe agenda ONU a subiectului privind retragerea trupelor ruse din regiunea transnistreană”.

„Cum să soliciți excluderea de pe ordinea de zi a unui subiect care nici nu a fost inclus? – s-a revoltat premierul. - Informația este greșită, pentru că R. Moldova a cerut o amânare tactică de examinare a acestui subiect din ordinea de zi a Comitetului general. Este o abordare tactică, pentru că atunci când nu ești sigur că ai toate voturile necesare și vei avea un rezultat negativ…”, le explica el miniștrilor și cetățenilor care urmăreau ședința Guvernului în direct.

„Ce a scris această instituție (ZdG – n.n.) este complet fals. Am rugămintea să nu mai dezinformeze populația în continuare. … Am emoții, pentru că mă doare. Am umblat mult pe coridoarele ONU. … Sper să oprească această isterie și să vină cu informații obiective”, a conchis supărat Pavel Filip. Mai să-i plângi de milă.

Totuși, la o privire imparțială, adevărul pare să fie mai aproape de „Ziarul de Gardă”, decât de premier. În documentul citat se spune că „Guvernul cere” ca la cea de-a doua ședință (din 23.10.17) a Comitetului General să nu fie supusă spre examinare chestiunea suplimentară „Retragerea completă a forțelor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova”. (La ședință urma să fie examinat dacă această chestiune suplimentară va fi introdusă pe agenda Adunării Generale a ONU.)

Oricum ai tălmăci, e vorba de un pas înapoi, Guvernul moldav a bătut în retragere, motivat, scrie Ambasadorul Victor Moraru, de necesitatea de a „sonda suplimentar opțiunile constructive destinate să faciliteze adoptarea unei decizii consensuale”. Cu alte cuvinte, Guvernul recunoaște că nu a „explorat” cum se cuvine toate căile de a-și atinge scopul obținerii unei decizii favorabile demersului său de retragere completă a trupelor străine de pe teritoriul Republicii Moldova, că a mers la New-York nepregătit, fără să știe ce vrea concret, ce decizie așteaptă de la membrii ONU. De aceea, el cere ca examinarea „propusei chestiuni suplimentare” să fie amânată pentru „una dintre următoarele ședințe ale Comitetului General”, fără a indica însă vreo preferință. Ceea ce înseamnă că chestiunea ar putea fi examinată la anul și propusă pentru includerea în agenda provizorie a unei sesiuni viitoare a Adunării Generale, adică peste un an sau doi, sau trei... Aceasta să fie o „abordare tactică”?

Nu putem ști ce e în capul guvernării, care, de altfel, nu a informat cetățenii despre „amânarea” care s-a produs cu o lună în urmă, dar e logic să suspectăm că ceva „nu e în regulă”, că ar putea fi vorba de aplicarea unui procedeu „tradițional” de „amânare” până-n calendele grecești sau până la „paștele cailor”, mai pe înțelese. Așa că „Ziarul de Gardă” a procedat corect, a dat în mod justificat alarma. Ar trebui să-i mulțumim pentru că a „lătrat” ca un adevărat câine de pază al societății, nu să-l admonestăm pentru aceasta.

Dar, în loc să explice de ce Guvernul a mers la ONU fără să tatoneze terenul, fără să aibă un plan clar de acțiune, în loc să ne spună când anume crede că va fi inclusă pe agenda Adunării Generale a ONU chestiunea retragerii trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, premierul nostru (căruia nu-i negăm calitățile administrative), s-a lăsat dus de valul emoției, s-a înfuriat. Iuppiter iratus ergo nefas (Jupiter este furios, prin urmare el greșește), spuneau în asemenea situații țăranii latini.

Ar mai fi de amintit, în contextul acestui rateu evident al diplomației noastre (nu ne referim la Ambasadorul Victor Moraru, pe care nu-l cunoaștem), de modul clientelar, nu bazat pe meritocrație, ci apartenență de partid, în completarea corpului diplomatic. În ultima vreme au fost eliminați din sistem ambasadori cu o pregătire bună, cu potențial intelectual, cunoscători de limbi străine, din simplul motiv că ar fi fost în relații cu un partid care nu se mai află la guvernare. Experiența acumulată, potențialul lor, care nu aparține vreunui partid, ci Republicii Moldova, se pierde din cauza că ei nu s-au „reorientat” la timp spre partidul de guvernământ. E o risipă iresponsabilă, nemotivată, de cadre profesioniste. Să fie presa de vină?