De ce PD destabilizează propria stabilitate?

Semne diacritice

Se pare că ceva s-a dereglat în mașinăria PD, căci a pornit să destabilizeze propria „stabilitate”, cu care s-a mândrit foarte mult o foarte scurtă perioadă de timp. Guvernul Pavel Filip reușise, nu fără ajutorul împrumutului acordat de România, să mențină finanțale publice, economia pe linia de plutire, să încheie un acord cu FMI și, în consecință, să îmbuneze Bruxelles-ul supărat. Protestele se stinseseră și nimic nu mai tulbura „mandatul” guvernamental obținut cu atâta greu de PD, când deodată...

Prima mișcare bruscă, riscantă, a fost decizia de schimbare a sistemului electoral. Logica acesteia încă mai putea fi înțeleasă: chiar dacă PD avea șanse de a accede în Parlament pe liste de partid, planurile lui Plahotniuc erau și sunt mult mai ambițioase: să rămână la guvernare și să conducă Guvernul. UE a reacționat amânând ajutorul macrofinanciar de 100 de milioane de euro.

Nici nu s-au potolit bine spiritele, opoziția abia se împăcase cu gândul că viitoarele alegeri parlamentare se vor desfășura în condițiile sistemului mixt, că a urmat arestarea și suspendarea primarului Chișinăului, Dorin Chirtoacă (din motive care acum nu mai par deloc convingătoare, provocând și ieșirea PL-ului de la guvernare), apoi „desantarea” la Primărie a Silviei Radu, operațiune care a culminat cu alegeri anticipate în municipiul Chișinău, victoria lui Andrei Năstase și invalidarea alegerilor, cu trei zile înainte ca UE să deburseze prima tranșă a ajutorului macrofinanciar promis. Parlamentul European a reacționat cu o rezoluție distrugătoare și ajutorul financiar a fost suspendat din nou, existând riscul să fie oprită și finanțarea suportului bugetar.

Nu s-a stins ecoul invalidării alegerilor și Consiliul național al monumentelor istorice decide să dea undă verde construcției unei clădiri monstruoase cu 10 etaje în locul cafenelei „Guguță” din Grădina Publică „Ștefan cel Mare” a Chișinăului, înghesuind Aleea Clasicilor Literaturii Române. Tot atunci a avut loc „pohodul” tâlharului Ilan Șor (a recunoscut el însuși că a furat 250 de milioane de euro din sistemul bancar) la Chișinău și atacul dobitocesc la adresa liderilor PAS, PPDA și a jurnaliștilor.

Iar la final de sesiune parlamentară, deputații au votat legea amnistierii capitalurilor furate, lăsând-i perplecși nu numai pe cetățeni, ci și toți „partenerii de dezvoltare”. Din „stabilitatea”, care se făcuse țăndări după invalidarea alegerilor, nu a rămas nici amintirea.

Cu toate astea liderii PD nu par să se calmeze, o patimă agresivă o fi pus stăpânire pe ei, căci caută și strică în continuare orice ciob de „stabilitate” promisă, care li se mai nimerește întâmplător în cale.

În ultimul timp, nu e posibil ca cineva să organizeze o manifestație de protest în vreo localitate fără ca să nu apară mercenari ai PD care să nu încerce să-i împiedice pe cetățeni să se folosească de dreptul lor constituțional de a critica guvernarea și de a protesta împotriva abuzurilor ei, reale sau imaginare. Duminica trecută lucrul acesta s-a întâmplat la Ungheni.

Care e rostul contramanifestațiilor puse la cale de PD, amintindu-ne de strategia criminală a lui Ianukovici din Ucraina? Ele nu vor descuraja protestele, ci, dimpotrivă, vor contribui la extinderea acestora, ațâțând spiritele, înrăindu-i pe cetățeni, pornindu-i pe unii împotriva altora, făcându-i să înalțe baricade, în loc să le demonteze în preajma alegerilor.

Confruntările dintre cetățeni „de dragul PD” nu sunt în interesul PD, instabilitatea lucrează împotriva guvernării, iar acțiunile antidemocratice o compromit. Chiar dacă ar fi niște inițiative locale, nu excludem faptul ca niște primari sau președinți de raioane să dea dovadă de exces de zel, să vrea să demonstreze că în localitatea lor nimic nu mișcă vără voia lor, premierul Pavel Filip, Procuratura ar trebui să intervină și să-i pună la punct. O guvernare care nu asigură ordinea publică, pacea, care îi dezbină, în loc să-i unească pe cetățeni, își taie creanga (electorală) de sub picioare.