De ce a pierdut Andrei Năstase? Blufful lui Dodon

Semne diacritice

La alegerile din 3 iunie 2018, Andrei Năstase a obținut 129 432 de voturi, iar la alegerile de ieri -112 513, în scădere cu 16 919 voturi. Contracandidatul său, dimpotrivă, a câștigat 7 018 voturi în plus, de la 116 789, în 2018, la 123 807, în 2019. Nu e atât de mare câștigul lui Ceban, cât pierderea lui Andrei Năstase.Circa 17 mii de alegători care l-au votat anul trecut au preferat să stea acasă. De ce?

Cauzele sunt la vedere. Prima e că, intrând în alianță cu PSRM, blocul ACUM a „dezactivat scutul” geopolitic. La aceasta adăugându-se faptul că Andrei Năstase a votat la APCE în favoarea Rusiei, ca și deputatul PSRM, Vlad Bătrâncea. În contextul acestui vot, încercările lui Năstase de a „drege busuiocul”, pozând ca unionist, distanțându-se de PSRM, lansând săgeți critice la adresa lui Dodon, nu păreau sincere.

Liderul PPDA nu a strălucit nici ca ministru de Interne și nici ca vicepremier. El arăta mai puțin pregătit de funcția de primar al capitalei, decât contracandidatul său socialist, care, trebuie să recunoaștem, a făcut tot posibilul să convingă alegătorii că este „în afara geopoliticii”.

Înfrângerea lui Năstase lovește puternic nu numai în PPDA. Blocul ACUM, Maia Sandu ca premier devine mai vulnerabilă în fața atacurilor tot mai dese din partea lui Dodon, care, iată, obține acces și la „pârghiile” primarului municipiului Chișinău. Fiindcă veni vorba, e puțin probabil că Ceban îl va putea ține la distanță, că Dodon nu-și va băga nasul în treburile Primăriei. Va fi un test de rezistență, de profesionism pentru noul primar.

Ego-ul prezidențial, supradimensionat și până acum, se va umfla și mai mult după alegerile de ieri, așa că nu numai lui Ion Ceban, ci și Maiei Sandu îi va fi tot mai dificil să „conlucreze” cu hiperactivul, surescitatul, flămândul de glorie imitator al lui Putin și Lukașenko.

De altfel, chiar înainte de turul doi al alegerilor din Chișinău, Dodon a formulat trei pretenții serioase la adresa Guvernului și a mers până acolo, încât a amenințat că va rupe alianța cu ACUM, dacă Maia Sandu nu va ține cont de ele. El insistă în special asupra „resetării” Guvernului, asupra înlocuirii unor miniștri.

E, mai curând, un bluff. Nu de Dodon depinde desfacerea mariajului acumisto-socialist. După alegeri el a adoptat un ton mai conciliant. Nu este exclus că presiunea pe care Dodon o pune asupra Guvernului să reflecte și anumite nemulțumiri din partea „nașului” acestei alianțe, Dmitri Kozak, legate de neîndeplinirea promisiunii Maiei Sandu de a vizita Moscova.

Oricum, nimic nu mai poate fi ca mai înainte pe scena politică de la Chișinău. Fără a dramatiza, înfrângerea de ieri ar trebui să potolească puțin fierbințeala liderilor blocului ACUM și a partidelor proeuropene și unioniste în general, să le dea de gândit. Dar ei mai curând se vor adapta la noua situație, decât vor întreprinde ceva.