Nicolae Negru // Curtea Constituțională iese din buzunar, iar președintele ei rămâne?

Semne diacritice

Se limpezesc apele, apar detalii noi de la Curtea Constituțională (CC), care a admis, vineri, sesizarea opoziției și a suspendat „legea privind măsurile de susținere a cetățenilor și activităților de întreprinzător în perioada stării de urgență”, adoptată de Guvernul Chicu prin angajare de răspundere, evitând discuțiile în Legislativ.

După ce Curtea și-a anunțat decizia, Dodon i-a telefonat (aflăm chiar de la el, pasărea pre limba ei piere, nu-i așa?) pe președintele acesteia, fostul tovarăș de partid, Vladimir Țurcan, pentru a-i cere socoteală. În loc să-și țină limba-n gură, cum se cuvine, Țurcan i-ar fi dezvăluit ilegal că decizia de a suspenda legea respectivă în întregime, nu doar articolele cerute de deputații din opoziție (legate de funcționarea magazinelor duty-free la intrarea în Republica Moldova, de extragerea resurselor naturale și comerțul cu produse de tutun,) a fost votată de patru magistrați, iar el, ca președinte al CC, ar fi avut o opinie separată (un judecător o fi fost absent?).

În aceste condiții, Dodon vede două ieșiri din situație: fie opoziția își retrage sesizarea, fie CC decide luni sau marți că legea adoptată prin angajarea răspunderii de către Guvernul Chicu e constituțională. Dar dacă nu e constituțională?

Evident, lui Dodon nu-i pasă de Constituție, el a călcat peste ea nu o singură dată. O calcă și acum exercitând presiuni asupra judecătorilor constituționali. Altfel vedea că mai există o cale de ieșire din aparentul impas. Nu opoziția să-și retragă sesizarea, căci, într-adevăr, articolele respective nu au legătură cu pandemia, ci Guvernul să facă un pas înapoi și să le elimine din legea de angajare a răspunderii anunțată la 1 aprilie. Adică să-și dezangajeze răspunderea pe articolele care, crede opoziția, urmăresc asigurarea unor venituri ușoare pentru clienții PSRM și PD, neavând nimic în comun cu pandemia și nevoia de a-i ajuta pe cetățeni și mediul de afaceri.

Fiat justitia, et pereat mundus (să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea) e principiul general pe care trebuie să-l urmeze judecătorii noștri, dacă vor desigur să reabiliteze imaginea Curții Constituționale. Ei nu-și mai pot permite să se joace de-a interpretarea Constituției.

Lumea nu va peri, dacă va triumfa dreptatea, în cazul nostru, acțiunile urgente pot fi decise în cadrul Comisiei pentru situații excepționale, Chicu a și recurs deja la această posibilitate. Nu este exclus că adevăratul scop al angajării de răspundere a fost nu adoptarea unor măsuri urgente (acestea puteau fi adoptate de CSE), ci camuflajul articolelor „subversive”, care au alertat opoziția.

De altfel, în SUA, pachetul de 2 trilioane de dolari, ajutor pentru cetățeni și mediul de afaceri în condiții de pandemie a fost adoptat, la propunerea președintelui Trump, de Congres, prin discuții și negocieri, ținându-se cont de propunerile ambelor tabere, republicană și democrată. La fel se procedează și prin alte părți. Cu atât mai mult lucrul acesta era posibil la noi, dar s-a dorit – de ce oare? – înlăturarea opoziției, a tuturor deputaților din procesul adoptării de măsuri salvatoare pentru cetățenii și economia Republicii Moldova.

Curtea Constituțională are șansa să corecteze apucăturile autoritariste ale lui Dodon (ajutat de complicitatea lui Pavel Filip și a deputaților PD). El nu este „tătucul” moldovenilor și nu are dreptul să telefoneze la CCM. Pandemia, s-a spus la Bruxelles, nu e o ocazie de a restricționa democrația. Ar fi păcat ca judecătorii constituționali să rateze șansa de a demonstra că nu se află în buzunarul cuiva, cum se credea până acum.