Cum stopăm protestele

Semne diacritice

După cum era de așteptat, valul de scumpiri o ia înaintea noului Guvern și ceea ce mai poate face acesta e să schițeze niște gesturi de părere de rău, să promită că în viitorul apropiat va reuși să stopeze dezastrul economic, îndemnându-i pe cetățeni să mai rabde un pic. Măcar o jumătate de an trebuie să ne mai strângem cureaua, le cere premierul Valeriu Streleț moldovenilor, de parcă până acum ei au prosperat. Și ce ar putea să se schimbe peste o jumătate de an?

Nu există un program concret de ieșire din criză și toate declarațiile de până acum s-au bazat pe bunele intenții ale Guvernului proaspăt instalat și pe încrederea că „partenerii externi” vor continua să ne ajute.

Scumpirile spectaculoase, în lanț, vin după furtul miliardului de dolari, reprezentând „materialitatea”, efectele directe ale fraudei de proporții gigantice. E ca ploaia sau grindina care fac ravagii după tunetul ce doar asurzește și sperie. Dacă faptul în sine al dispariției miliardului a avut un efect „asurzitor”, demoralizant, afectând conștiința, imaginația cetățenilor, revolta lor fiind de natură morală, abstractă, de azi înainte aceasta va fi alimentată și de greutățile materiale suplimentare cu care se va confrunta fiecare dintre ei. Dacă până la valul de scumpiri, valul protestatar era în scădere, de azi înainte se poate presupune că acesta va crește din nou, sentimentul de indignare, de revoltă cuprinzând tot mai mulți oameni.

Fără îndoială, potențialul protestatar nu are cum diminua și, în mod firesc, de faptul acesta vor încerca să profite și unele forțe politice de opoziție, inclusiv unele de sorginte dubioasă, extremiste, deși, fiindcă veni vorba, activizarea formațiunilor antieuropene pare inutilă, superfluă, căci ele nu pot reuși să aducă mai multe daune cursului european, decât a „reușit” până acum regimul oligarhic, care se menține în continuare la putere, schimbându-se doar componența Guvernului, fațada, nu și structura guvernării.

Protestele sunt legitime, chiar dacă prezintă riscurile de securitate, despre care a scris recent secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, și amploarea acestora va depinde până la urmă de comportamentul actualei guvernări. Însă, nu compromițându-i pe organizatori, nu acuzându-i că ar reprezenta „mâna Moscovei” (deși nu este exclus acest lucru) poate fi temperat spiritul protestatar.

E suficient ca actualii guvernanți să înceteze a mima „inocența”, a simula lupta cu propriile interese, întorcând miliardul și punându-se la dispoziția justiției. A celei europene, firește. Trebuie, în sfârșit, demiși cei care nu și-au făcut datoria de a proteja securitatea economică și financiară a Republicii Moldova, care au contribuit de facto la actuala explozie a prețurilor. E vorba în primul rând despre guvernatorul BNM, procurorul general, directorul CNA... E ridicol și fariseic să perorezi despre pericolul pe care l-ar reprezenta protestele pentru securitatea Republici Moldova, protejându-i pe cei care au fost complicii de facto la furtul miliardului, neglijându-și funcțiile sau fiind incompetenți.

Mai există o cale de a anticipa efectul protestelor: ca persoanele ce ocupă fotoliile numite mai sus să-și depună benevol, din propria inițiativă (dacă nu sunt marionete), mandatele, pentru a demonstra că nu au nimic de ascuns, că nu au de gând să împiedice sau să simuleze investigarea fraudei, cum pare că se procedează acum. Un guvernator, un procuror european ar fi demisionat de la bun început, din sentiment de onoare, pentru a constata și a-și asuma în mod formal eșecul instituțional. La noi nu s-a găsit niciun funcționar cu onoare și faptul acesta e mai dezolant, mai dramatic, chiar decât faptul în sine al fraudei.