Nicolae Negru // Cum a încercat Maia Sandu să împace Ziua Europei cu Ziua Pobedei

Semne diacritice

Cum să împaci Ziua Europei cu Ziua Victoriei, care sunt marcate în Republica Moldova pe 9 mai? S-ar părea că nu e o sarcină prea complicată, dat fiind că ambele sărbători derivă din același eveniment: înfrângerea Germaniei naziste.

Numai că în URSS și Rusia 9 mai nu era despre încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, ci despre „Victoria în Marele Război Pentru Apărarea Patriei” – o schimbare de accente care camuflează complicitatea URSS la declanșarea războiului, ocuparea (coordonată de Stalin cu Hitler) Poloniei în septembrie 1939, atacarea Finlandei în noiembrie 1939, ocuparea Țărilor Baltice și a două bucăți din teritoriul României (1940) – Basarabia și Bucovina.

Dacă Ziua Europei e despre conciliere, împăcare, conviețuire, cooperare, pentru a elimina războiul, Ziua Victoriei e despre învingători și învinși, despre triumf, mândrie, fală, duh și psihoză militaristă, e despre supremația mașinii militare ruse – „putem repeta! (luarea Berlinului)”, se grozăvesc rușii copleșiți de euforie de natură propagandistică, deși URSS a pierdut în perioada războiului, conform unor calcule, până la 28 de milioane de oameni, militari și civili. Ziua Victoriei e și despre ocupație, teroare, înfometare, deportări, genocid, crime împotriva umanității, care au urmat după „eliberare”. Ziua Victoriei e despre „patria” Uniunea Sovietică și „poporul sovietic” care nu mai există.

Cu toate că ne-am proclamat independența, Republica Moldova a rămas ostatică a ideologiei și ritualurilor sovietice, în loc de încheierea războiului, celebrăm „Ziua Victoriei”, depunem flori la monumentele sovietice… Până și Mihai Ghimpu, fiind președinte interimar, în 2010, nu s-a sustras ceremonialului lăsat moștenire, prin Voronin, de secretarii PCM, ci a încercat să-l ajusteze, să-i dea o tentă „națională”, invitându-i la ceremonia depunerii de flori la „memorialul gloriei ostășești” pe veteranii armatei române, spre indignarea nemărginită a „învingătorilor”, veteranilor armatei sovietice, care au monopolizat „victoria”.

Dorin Chirtoacă, în calitatea lui de primar al Chișinăului, a dat și el dovadă de deschidere, larghețe ideologică și înclinație spre „asimilarea” Pobedei, punându-și în piept panglica „colorado” peste panglica tricoloră.

Și Plahotniuc, „coordonatorul executiv”, și Pavel Filip, ca premier proeuropean, au mâncat terci ostășesc și au ciocnit câte un păhărel de votcă cu veteranii nostalgici ai „Marelui Război pentru Apărarea Patriei” în corturi instalate în Piața Marii Adunări Naționale, reproducând scene de pe linia frontului. Încercarea politicienilor noștri de a sta în două bărci, de a găsi un „consens” între capra agresivă și varză „conciliantă” îi face să arate ridicoli. Dodon nu s-a obosit să simuleze respect pentru sentimentele proeuropene ale cetățenilor.

În mod evident, Ziua Pobedei învinge categoric Ziua Europei, așa încât reprezentanții UE nici nu îndrăznesc să se manifeste pe 9 mai, amânându-și acțiunile festive cu câteva zile. De teamă să nu supere Moscova, căci Republica Moldova se află în „sfera de influență” a Rusiei, nu-i așa?. Abia anul acesta, Peter Michalko le-a vorbit cetățenilor noștri despre ce înseamnă Europa exact pe 9 mai. Vom vedea la anul dacă nu e cumva e un act de curaj izolat, legat de plecarea sa.

Și Maia Sandu a încercat să marcheze Ziua Europei pe fundalul Pobedei, depunând solitar un buchet de flori la același memorial sovietic și adresându-se cetățenilor cu un mesaj adecvat, ce îndeamnă la conștientizarea istoriei și a păcii care se menține „datorită regândirii felului în care națiunile europene colaborează, rezolvă conflictele și se dezvoltă în armonie în cadrul unei Europe unite”. Deși mesajul ei a fost acoperit de vacarmul Pobedei, declanșat de PSRM, trebuie apreciat gestul de a introduce modificări în ritualul tradițional și „narațiunea” de 9 mai.

E timpul ca Republica Moldova să-și elaboreze propriul ritual festiv în această zi, fără a-l lega de monumentele care glorifică militarismul rus, aici are dreptate Octavian Țîcu. Ziua Pobedei în forma concepută de Rusia să fie lăsată pe seama activiștilor interesați. Președintele Republicii Moldova trebuie să dea dovadă de demnitate și să marcheze sfârșitul războiului în stil european, și Ziua Europei odată cu Europa. Un exemplu ne-ar putea servi chiar președintele Lituaniei, Gitanas Nauseda, aflat în vizită oficială la Chișinău.