Confruntarea dintre Dodon și Plahotniuc: dramă sau comedie?

Semne diacritice

Mimată sau nu, confruntarea publică dintre președintele formal al Republicii Moldova și „majoritatea parlamentară” evoluează spre comedie, după ce premierul Filip a spus că nu are de gând să finanțeze referendumul dorit cu atâta ardoare și anunțat cu mare tam-tam de Dodon.

Umflând în mod demonstrativ și sfidător, până la refuz, balonul „consultării cu poporul”, semnând în fața jurnaliștilor, în direct, pe mai multe canale de televiziune, un decret care „ nu poate fi anulat nici de Guvern, nici de Parlament”, punându-și oponenții în fața faptului împlinit, președintele a provocat în mod previzibil un răspuns pe măsură.

După toate regulile comediei, premierul nu s-a prea sinchisit de pretențiile de unic reflector al voinței populare manifestate de președinte, etichetându-le drept intenții de campanie electorală pe banii statului. Cu cele 70 de milioane de lei care ar urma să fie cheltuite pentru desfășurarea referendumului „pot fi majorate cu 20 la sută salariile cadrelor non-didactice și ale personalului auxiliar”, a declarat Filip, dând asigurări că, dacă va găsi acești bani, îi va folosi pentru creșteri salariale.

„Și atunci să mă judece dacă am procedat corect sau nu”, și-a asumat premierul rolul unui Robin Hood al zilelor noastre, țintind cu arcul (financiar) în balonul admirației de sine a lui Dodon. Uitând de miliard și de complicitatea instituțiilor statului la furtul miliardului, cetățeanul nostru își ține respirația: va trage sau nu va trage Filip?

„Se tem!” – a triumfat Dodon, fără a preciza cine anume se teme. În loc să se revolte, să insiste asupra dreptului său constituțional de a se consulta cu poporul atunci când îi dorește inima, fără vreo piedică financiară, în loc să ceară în mod imperativ respectarea legii, așa cum ne-au învățat strămoșii noștri pe linie lingvistică – Fiat justitia et pereat mundus! Fiat justitia et ruat caelum! - președintele Republicii Moldova a procedat ca un brigadir de colhoz deprins să se descurce de sine stătător în orice situație. „Bani s-or găsi!”, anunță el lăudăros, dar mai puțin combativ decât data trecută când avertizase „majoritatea parlamentară” să nu îndrăznească să blocheze inițiativa sa, altfel se va răzbuna, blocând inițiativele ei.

Iată că Plahotniuc a „îndrăznit”, iar Dodon, în loc să meargă la Curtea Constituțională să-și apere împuternicirile pe care le are pentru a obține împuterniciri suplimentare, se conformează și le promite adepților săi să găsească suma necesară. Va împrumuta de la părinții socialiști?

Astfel, intriga se complică și spectacolul devine mult mai captivant. Dacă președintele are de gând să desfășoare un referendum din banii săi, ar trebui să intre în scenă CNA, ANI, Procuratura Anticorupție, SIS etcetera, căci de unde poate să aibă Dodon 70 de milioane de lei lucrând la stat? De altfel, el a promis să repare și sediul Președinției fără să apeleze la bani publici. Dacă mizează pe banii lui Putin, încalcă legea. Și dacă speră să adune suma necesară de la oamenii de afaceri, iarăși încalcă legea și poate fi învinuit de abuz de putere. Dacă părinții lui sunt atât de bogați, încât pot întreține nu numai Partidul Socialiștilor, ci organiza și un referendum, au plătit ei cumva și impozitele pe venit?

Și dacă Dodon nu adună 70 de milioane de lei? Impresia e că Dodon nu urmează niciun plan sau un scenariu dinainte stabilit, ci doar improvizează, face tot posibilul ca să placă publicului socialist. Dar nu mai mult. O demonstrează și semnarea memorandumului cu Uniunea Economică Eurasiatică, pe care Filip l-a caracterizat ca lipsit de efect juridic, o simplă „hârtie”.

Dodon nu a avut și nu are de gând să organizeze vreun referendum, ci doar să provoace scandal, să capteze atenția publicului, să ne țină „ocupați”. Altfel nu anunța că după referendum, a doua zi, va semna decretul de dizolvare a Parlamentului, deși Constituția nu îi permite acest lucru. Se aștepta el că „majoritatea parlamentară” își va face un harakiri public? Un șahist nu mută o piesă, povestindu-i adversarului care va fi următoarea mutare. Așa că nu face să-l luăm prea în serios pe Dodon.