Cine nu a avut răbdare cu Băsescu până la 14 noiembrie?

Semne diacritice

O nouă pată pe toga pătată bine a justiției noastre. De parcă ea și-a pus scopul să demonstreze că se poate și mai rău (și mai murdar). De data aceasta, însă, luptătorii pentru drepturile omului, cavalerii statului de drept și alți băgători de seamă, opoziția parlamentară și extraparlamentară, ambasadorii statelor UE și non-UE vor tăcea.

Căci Băsescu, noua victimă a magistraților noștri, le stă în cale tuturor. Posibila lui apariție pe scena politică de pe Bâc îi sperie până și pe unii lideri unioniști. Dacă devenea cetățean al Republicii Moldova, fostul președinte al României le putea strica socotelile. Ca să nu mai vorbim despre suferinzii de românfofobie cronică, de stataliștii cu misiune și fără, de observatorii statu-quo-ului geopolitic, cărora simpla referință la Unirea din 1918 le poate provoca insuportabile dureri de cap.

La 4 noiembrie 2016, Dodon, aflat în campanie electorală, declara că, dacă devine președinte, îi va lua cetățenia moldovenească lui Traian Băsescu. La 23 decembrie 2016, depune jurământul de președinte al Republicii Moldova, iar la 3 ianuarie 2017, imediat după Revelion, semnează decretul de retragere a cetățeniei lui Traian Băsescu. Astfel, o idee fixă din campania electorală s-a materializat printr-un act statal. E normal, e sănătos la cap un președinte care își dedică primele zile ale aflării sale în funcție, în preajma Revelionului, umilirii a două persoane, a doua fiind predecesorul său, Nicolae Timofti, jurist, fost magistrat și președinte a Consiliului Superior al Magistraturii?

Nota bene: demersul de a-i lua cetățenia lui Băsescu nu a fost făcut, cum se cuvine conform legii, de MAI, SIS etc., ci de un Consiliu de pe lângă președinte, care nu dispune de competența necesară. Magistrații de la Curtea Supremă de Justiție au ignorat faptul de încălcare a legii de către Dodon, care i-a mai amenințat pe judecători, amintindu-le că numirea lor în funcție depinde de el, în schimb au fost foarte „principiali” față de Traian Băsescu, luând în considerare pretextul fals care a fost invocat împotriva lui. Numele lui Traian Băsescu nu figurează în cazierul judiciar, scrie într-un document eliberat la 1.11.2016 de către Inspectoratul General al Poliției Române, pe care l-au ignorat magistrații CSJ.

Iarăși putem suspecta în acest caz o intervenție din afara sistemului judiciar: joi, 7 noiembrie, ora 18.29, se anunța o amânare a procesului până la 14 noiembrie, „din motivul studierii suplimentare”, iar peste două ore și 43 de minute, la 21.12, s-a dat verdictul de respingere a recursului înaintat de Băsescu. Magistrații ar mai fi simulat „studierea”, dar li s-a spus: „Destul!”. Cine a intervenit între orele 18.29 și 21.12, cine nu a avut răbdare să mai aștepte până la 14 noiembrie? CSJ nu s-a gândit să dea explicații publicului pentru această „răzgândire” ciudată a magistraților.

Simbolismul antiunionist al verdictului a prevalat nu numai asupra reputației CSJ, ci și a statului Republica Moldova. Nu Băsescu a fost umilit, ci „statatalitatea”. Chiar dacă am admite că cetățenia moldovenească a fost „un cadou” pentru Băsescu, a fost, fără îndoială, unul meritat. Iar cadourile, se știe, nu se iau înapoi fără să nu te faci de râs.

Nu vă este rușine pentru Republica Moldova, domnilor guvernanți, Dodon, Plahotniuc? După trocul cu Erdogan, după trădarea profesorilor turci, e o întrebare retorică.