Cine îl mai protejează pe Roșca?

Semne diacritice

Presa scrie că sediul de cândva al Frontului Popular de pe Nicolae Iorga 6, din Chișinău, a fost pus la dispoziția lui Mark Tkaciuk, fost ideolog al PCRM, care îl va folosi pentru un proiect de-al său. Cu siguranță, nu va fi un proiect proeuropean și cu, atât mai mult, unionist.

Actualmente, clădirea, care e și un monument arhitectonic, aparține PPCD, adică lui Iurie Roșca, președintele de facto și „proprietarul” formațiunii, care până nu demult reprezenta emblema vie a românismului basarabean și a luptei împotriva imperialismului rusesc.

Astăzi, Roșca și PPCD sunt implicați în alt proiect geostrategic, care se numește „lumea rusă” sau „Uniunea Eurasiatică” și se confruntă, probabil, în urma scăderii prețurilor la petrol, cu unele probleme fiananciare, fiind nevoit să dea sediul în chirie lui Tkaciuk, conectat și el la un proiect înrudit, de emanație FSB-istă.

Această „operațiune” vine să încununeze în mod logic „darea aramei pe față”, procesul de „reprofilare” a lui Roșca de la unionismul lui Dungaciu la eurasianismul lui Dughin. Rămâne o enigmă de ce FSB s-a grăbit cu deconspirarea lui Roșca, de ce a considerat că are mai multă nevoie de el ca promotor deschis al „lumii ruse”, al orientării estice, decât să simuleze europenismul și românismul.

Faptul însă e fapt, Roșca a trecut de cealaltă parte a baricadei, de la „jos comuniștii!”, la „sus comuniștii!”, după ce a executat un rol distructiv pe dreapta scenei politice, compromițând democrația, românismul, împiedicând coagularea și cooperarea partidelor democratice. Timp de apropae douăzeci de ani, formațiunea lui Roșca a fost folosită ca bâtă împotriva partidelor de opoziție, a politicienilor și intelectualilor care prezentau pericol pentru regim, inclusiv împotriva lui Grigore Vieru. După ce s-a aliat deschis cu comuniștii, liderul creștin-democrat s-a inclus în campania de distrugere a ultimelor instituții media independente din Republica Moldova, ale celor mai populare posturi de radio și TV, cum ar fi Antena C și Pro TV.

Deși a stat mai tot timpul pe banca opoziției neîmpăcate, demonstrative și nu de rare ori chiar agresive, Roșca a privatizat cu succes mai multe clădiri din patrimoniul public și a beneficiat în mod uimitor de indulgența instituțiilor statului, a Procuraturii Generale în special, atunci când au apărut suspiciuni legitime că liderul PPCD, care avea și experiența folosirii pumnilor, ar fi fost implicat în mai multe acte de violență (presa a scris că a bătut doi polițiști și niște membri ai PPCD, inclusiv o femeie, pentru că nu i se supuneau fără crâcnire) și chiar în răpirea deputatului Vlad Cubreacov în perioada protestelor din 2002.

Dacă e să credem unor foști camarazi ai liderului PPCD, informațiile strecurate în presă sunt doar vârful aisbergului ce ilustrează trecutul criminal al dughinistului autohton. Conform lui Ștefan Secăreanu, prietenul și „mâna dreaptă” a lui Roșca, unul din ultimii care a plecat de pe puntea PPCD-ului, „bărbosul pistolar cu doi plămâni diferiți” care s-a dovedit a fi una dintre cele mai periculoase scule în mâinile regimului de ocupație” este „autorul din umbră al celor mai murdare acțiuni puse la cale împotriva celor mai buni camarazi ai noștri de luptă politică, denigrați sau hăituiți, înjunghiați în plină stradă, loviți cu ranga în cap în fața casei, otrăviți sau aruncați în fântână, maltratați în taxi-uri improvizate și aruncați pe marginea drumurilor sau pe maluri de lac, răpiți în toiul protestelor noastre din primăvara anului 2002…”

Așadar:

- a înjunghiat oameni în plină stradă;
- a lovit oameni cu ranga în cap în fața casei;
- a otrăvit/ aruncat oameni în fântâni;
- a maltratat oameni în taxi-uri improvizate, pe care apoi i-a aruncat pe marginea drumurilor/lacurilor;
- a răpit oameni în toiul protestelor PPCD din primăvara anului 2002.

Și procuratura tace, deși o astfel de declarație din partea unui fost deputat, vicepreședinte al PPCD, ar trebui să o pună pe jar. Până și după 7 aprilie 2009, Procuratura Generală a simulat investigarea „cazului răpirii lui Cubreacov”, abandonându-l cu prima ocazie, deși despre implicarea lui Roșca mărturisiseră și alte persoane importante din PPCD, vicepreședintele partidului Sergiu Burcă și secretarul general Ion Neagu. Volens-nolens, ajungi la concluzia că protectorul lui Roșca este atât de influent, încât mai poate opri sau pune în mișcare procurorul general al Republicii Moldova, cum a fost cazul ieșirii la rampă al lui Valeriu Gurbulea, cu senzaționalul „mesaj” al unui killer rus, care ar fi mărturisit că a fost trimis să-l asasineze pe liderul PPCD, dar a renunțat din considerente etice, întorcându-se la Moscova și dedicându-se genului epistolar. Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns.

„Criminalii care au ucis ființe nevinovate, care au trădat organizația și Patria, care lucrează pentru Putin, care au pus la cale asasinarea, molestarea și răpirea coechipierilor nostri, trebuie să stea la puscărie!”, mai scrie Secăreanu pe blogul său, cu altă ocazie, referindu-se din nou la Iurie Roșca. Între timp, acesta lucrează de zor la un nou proeict diversionist împotriva Republicii Moldova.

Istoria PPCD ne amintește, aflându-ne și în ajunul Zilei Independenței, cât de vulnerabil, cât de expus unor influențe obscure, este Republica Moldova, în condițiile în care partidele noastre sunt în continuare niște entități obscure, cu finanțare obscură, la cheremul unor lideri obscuri.

În mod paradoxal, așteptăm ca democrația și societatea liberă, independența RM, integrarea europeană să fie realizate de niște instituții concepute și construite după calapodul PCUS, nedemocratice, ai căror lideri se comportă ca niște secretari generali. Care e partidul sau partidele ce au înlocuit PPCD-ul, care simulează reformele și integrarea europeană? Sunt în Parlament, la putere și în opoziție, și dacă nu vom reuși să le înlocuim cu partide adevărate, nu vom reuși nimic, vom bate pasul pe loc și următorii 24 de ani.