Nicolae Negru // Ce ne pregătesc Moscova și Berlinul?

Semne diacritice

Până se vor limpezi apele tulburi din jurul procurorului general Alexandru Stoianoglo, reținut pentru 72 de ore, să ne aruncăm un pic privirea spre alte evenimente, mai puțin spectaculoase, dar nu mai puțin importante pentru viitorul Republicii Moldova.

Presupunerea noastră că vizita la Chișinău a președintelui german Frank-Valter Steinmeier a avut și un scop discret, legat de reglementarea transnistreană, începe să se confirme.

La trei zile, după plecarea lui Steinmeier, la Chișinău a sosit Robin Dunnigan, asistentă adjunctă a secretarului de stat al SUA, responsabilă de politica SUA în Europa Centrală și de Est. Ca și Steinmeier, ea s-a întâlnit nu numai cu Maia Sandu și Natalia Gavrilița, ci și cu vicepremierul pentru Reintegrare, Vladislav Kulminski.

A doua zi după încheierea vizitei lui Robin Dunnigan, și-a făcut apariția Ann Linde, președintele în exercițiu al OSCE, ministrul suedez al Afacerilor Externe, care a discutat cu Maia Sandu, Nicu Popescu și Vladislav Kulminski, și s-a plimbat pe malul Nistrului, la Tighina, împreună cu liderul separatist, Vadim Krasnoselski.

Ea încă nu plecase, când la Guvern s-a anunțat componența delegației, conduse de vicepremierul Vladislav Kulminski, care urma să meargă a doua zi, pe 7 octombrie, la Moscova, să se întâlnească cu viceministrul de Externe, Andrei Rudenko, și adjunctul administrației prezidențiale, Dmitri Kozak. În delegație au fost incluși Cristina Gherasimov, consilier prezidențial în domeniul politicii externe, și Vladimir Cuc, secretar de stat din cadrul MAEIE. „Părțile au discutat despre starea actuală și perspectivele procesului de negociere privind soluționarea transnistreană", se spune în comunicatul de ieri al MID-ului.

Să fie întâmplătoare sincronizarea venirii reprezentanților Germaniei, SUA, OSCE la Chișinău? E greu de crezut. Diplomatul (sau diplomații?) care editează anonim pagina de Telegram „Culisele Diplomației”, consideră că vizitele menționate „ne amintesc de vara anului 2019”, când la Chișinău a avut loc „schimbul de regim” (a fugit Plahotniuc), pus la cale de „înaltul Comisar European pentru Vecinătate şi Negocieri de Extindere, Johannes Hahn, reprezentantul Departamentului de Stat al SUA, Brad Freden, și vicepremierul rus Dmitri Kozak, reprezentantul special al liderului de la Kremlin pentru dezvoltarea relațiilor comerciale și economice cu Republica Moldova”.

Într-adevăr, dacă presupunem că Johannes Hahn a reprezentat mai curând Berlinul decât Bruxelles, ne putem gândi la un nou „consens internațional” (expresia îi aparține lui Steinmeir) vizând destinul Republicii Moldova. Până la Steinmeier, la 11 august ne-a vizitat Kozak. El a deschis de fapt „sezonul” discuțiilor despre conflictul transnistrean, declarând că e vorba despre un conflict intern, în care Rusia nu ar fi implicată în niciun fel. Și tot Kozak îl încheie. Deocamdată, nu se cunosc rezultatele întâlnirii sale cu delegația condusă de Kulminski. Să sperăm că negocierile cu Gazprom să nu le influențeze pe cele legate de soluția transnistreană.

S-au înțeles Moscova și Berlinul, cu acordul Washingtonului, să ne facă un bine? Ni se pregătește ceva? Ce zice despre aceste planuri Ucraina, cel de-al treilea mediator al conflictului, alături de Rusia și OSCE. „Modelul transnistrean” i se va aplica și ei.

„Întâlnirile de la Chișinău și Bender (Tighina - n.r.) mi-au întărit convingerea că este posibil să obținem rezultate tangibile în procesul de reglementare transnistreană, dacă părțile vor continua să aibă o abordare constructivă”, a declarat, înainte de plecare, Ann Linde, președintele în exercițiu a OSCE. Să înțelegem că liderul separatist are o „abordare constructivă”? E cel care a deschis 27 de secții de votare pentru alegerile parlamentare din Rusia, dar interzice accesul dincolo de Nistru pentru politicienii de la Chișinău? Sau e cel care hărțuiește școlile cu predare în limba română, care l-a arestat zilele trecute pe veteranul Dorel Roșca sau care e pregătit să ceară de la Putin recunoașterea independenței?