Nicolae Negru // Apel către Traian Băsescu, Cristian Diaconescu, George Simion și Claudiu Târziu, Octavian Țîcu și Vlad Bilețchi

Semne diacritice

O știre curioasă, enigmatică a fost difuzată vinerea trecută de portalul Deschide.md: Octavian Țîcu, președintele Partidului Unității Naționale (PUN), a fost ales președinte interimar al Partidului Mișcarea Populară (PMP) din Republica Moldova.

Decizia respectivă a fost aprobată în cadrul Consiliului Executiv Național al Partidului Mișcarea Populară. „Numirea domnului Octavian Țîcu în funcția de președinte interimar al filialei Partidului Mișcarea Populară - Republica Moldova întărește abordarea concretă, programatică a proiectului de reîntregire a celor doă țări”, se spune în comunicatul difuzat de PMP și citat de Deschide.md.

Sincer vorbind, prezența filialei PMP la Chișinău e o surpriză pentru noi. Sau se transformă PUN într-o filială a PMP? Cât timp va sta Țîcu pe două scaune președințiale? Să fie această manevră organizațională o reacție a PMP la declarația Alianței pentru Unirea Românilor de implicare în alegerile parlamentare din Republica Moldova, prin organizația locală, condusă de Vlad Bilețchi?

AUR, care a obținut rezultate surprinzătoare la alegerile parlamentare din România, poate deveni un concurent serios pentru PUN, mai cu seamă dacă la noul partid vor adera și partidele Mișcării Politice Unirea, după cum se poate deduce din relația lui Bilețchi cu Chirtoacă (PL) și din mesajul lui Valeriu Munteanu (USB) după anunțul făcut de AUR.

Vestea bună în acest caz e că numărul de „liste naționale” se va reduce, nu va crește odată cu apariția AUR, după cum s-a crezut. Însă, oricum, partidele unioniste nu-și pot permite luxul de a diviza alegătorii unioniști nici chiar în două părți. Pericolul ca voturile să se împartă în număr egal și ambele formațiuni, PUN și AUR, să nu treacă pragul de acces în Legislativ nu se exclude. Numai o singură listă națională îi va încuraja pe unioniști să iasă la vot și va putea concentra cele mai multe voturi unioniste.

În mod logic, de acum înainte, în cazul în care AUR atrage partidele MPU, problema coalizării alcătuirii unei singure liste electorale ar trebui să se simplifice, doi lideri se pot înțelege mai ușor, decât patru sau cinci. Dacă liderii locali nu sunt capabili să depășească orgoliile, supărările și frustrările personale, misiunea de a uni partidele unioniste din Republica Moldova trebuie să și-o asume liderii formațiunilor naționale, Traian Băsescu, Cristian Diaconescu, pe de o parte, și George Simion, Claudiu Târziu, pe de cealaltă parte. Și liderii de la București, și cei de la Chișinău trebuie să îngroape securea rivalității, dându-și mâna pentru cauza românismului.

Dacă nu sunt capabili, le recomandăm să ia exemplu de la Dodon. Mai tare decât el nu a fost batjocorit niciun lider de partid, dar conștientizând (sau fiind silit de cineva să conștientizeze) că fără alegătorii PCRM nu poate învinge PAS, Dodon i-a întins mâna lui Voronin.

Nici PMP-PUN, nici AUR nu au dreptul să experimenteze, să-și verifice forțele în acest moment critic, să mizeze pe minuni. Dacă ele se vor îmbrânci, vor turna zoi unul peste altul, alegătorii unioniști dezgustați le vor boicota, nu se vor prezenta la secțiile de votare. (Din păcate, Octavian Țîcu a și lansat o săgeată la adresa AUR.) Ar fi și mai regretabil dacă rivalitățile politice de pe malul drept vor fi transferate pe malul stâng al Prutului.

Obligația partidelor unioniste e să facă tot posibilul pentru a accede în Parlament. Ca să-și maximizeze șansele, e nevoie de constituirea unui bloc electoral și desemnarea candidaților comuni la alegerile din 11 iulie. Dacă nu acum, la această răspântie a Republicii Moldova, atunci când?

Doresc liderii unioniști, de la București și de la Chișinău, să contribuie la înfăptuirea reUnirii sau contează doar ca ei să se afle în fruntea mișcării? – aceasta-i întrebarea zilei.