ACUM-PSRM, divorțul imposibil

Semne diacritice

Cercul „schimbării” s-a închis. Noua guvernare nu mai simulează concursuri, anulând rezultatele care nu le-au convenit, renunțând definitiv la filtrele meritocratice, împărțind deschis posturile după criterii politice, nu profesionale, deși acumiștii se jurau că instituțiile statului nu vor mai fi partajate ca mai înainte. Iată că ei se mai dezic de o promisiune solemnă.

Profesionismul nu e obligatoriu

Deja, ca să devii membru al Curții Constituționale, nu e neapărat să fii corifeu al dreptului constituțional, e suficient să fi participat la niște proteste antioligarhice sau să demonstrezi convingeri socialiste ferme, înclinații de a executa fără crâcnire comenzi politice. Astfel, vom avea o Curte Constituțională cu judecători loiali blocului ACUM și PSRM, selectați în funcție de „gusturile” lui Dodon, Maia Sandu și Andrei Năstase. Nu mai contează faptul că unii candidați au încercat, în trecut, să „dosească” niște venituri, că au fost destituiți pentru declarații politice, partizane, că nu au dreptul să ocupe mai mult de două ori funcția respectivă. Restabilirea încrederii față de Curtea Constituțională, ca și față de Procuratura Generală sau CNA, se amână.

Încet dar sigur, „noua clasă politică” pășește pe urmele celei vechi, deputați ACUM, care pretind că sunt „altfel”, se deosebesc foarte puțin sau chiar deloc de partenerii lor socialiști. Și chiar dacă scârțâie din încheieturi, carul alianței ACUM-PSRM rezistă și e mult mai trainic decât se credea la început.

Chiar dacă Dodon și tovarășii săi au întâmpinat cu un val de critică politica fiscală a Guvernului, reproșându-i lipsă de profesionism în negocierile cu FMI și faptul că nu a consultat mediul de afaceri înainte de a adopta dublarea TVA pentru HoReCa și anularea tichetelor de masă, până la urmă socialiștii nu numai că s-au împăcat cu condițiile FMI, ei insistă asupra semnării unui acord de colaborare pe durata a patru ani dintre PSRM și ACUM.

Prima confruntare geopolitică

De curând, în sânul „alianței Kozak” s-a declanșat și prima confruntare „geopolitică”, după ce Guvernul a anunțat că ziua de 23 august este declarată „Ziua comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare, autoritare” sau „Ziua Europeană a comemorării victimelor stalinismului și nazismului”, invitând „toată lumea, inclusiv televiziunile”, să țină „un minut de reculegere” la ora 20.00, pe 23 august.

Socialiștii și simpatizanții lor s-au inflamat ca buhaii colhoznici la vederea drapelului URSS, reproșându-i Maiei Sandu că a pășit peste o linie roșie stabilită de acordul temporar dintre ACUM și PSRM, că a încălcat tabuul geopolitic, că a egalat crimele nazismului cu cele ale stalinismului, ceea ce, din punctul lor de vedere, e „blasfemie” și „sălbătăcie”, deoarece, după cum s-a exprimat primarul orașului Taraclia, Serghei Filipov, nazismul a fost condamnat „nu numai la Nurnberg, ci de toată omenirea”, pe când crimele stalinismului, deși au fost „o pagină tragică”, au rămas „doar o problemă internă a URSS”.

Dodon a sesizat „un conflict de logică” între festivităţile consacrate „aniversării a 75-a a eliberării Moldovei de fascism”, organizate de el și inițiativa Guvernului de comemorre a victimelor nazismului și stalinismului.

Retorica divorțului evitată

Cu toate astea, o ruptură între blocul ACUM și PSRM este puțin probabilă, trăinicia mariajului de interes acumisto-socialist nu pare să sufere din cauza divergențelor de ordin social-economic și geopolitic. Deși a adoptat o decizie care să placă susținătorilor blocului ACUM, în urma unui apel lansat de un grup de unioniști-participanți la școala de vară de la Izvoru Mureșului, Maia Sandu nu a pronunțat sintagma „pactul Molotov-Ribbentrop”, care ar supăra Moscova, iar acumiștii nu au reacționat la anunțul lui Dodon, făcut cu o zi înainte, că va orgniza, pe 24 august, „un concert grandios” în Piața Marii Adunări Naționale, „când se împlinesc 75 de ani de la eliberarea Chișinăului în cadrul Operațiunii Iași-Chișinău”.

Ambele părți manifestă maximă prudență în relații, evită retorica „divorțului”, divergențele nu sunt scăpate de sub control, deși alegerile anticipate în acest moment i-ar avantaja pe socialiști și acumiști. Explicația acestui comportament paradoxal e simplă: alianța ACUM-PSRM, fiind o creație externă, un mariaj de nevoie, nu și-a jucat încă rolul gândit și atribuit ei de Moscova și Berlin. Acest rol ține mai puțin de „dezoligarhizare” și mai mult de problema transnistreană.

Acumiștilor și socialiștilor nu li se permite să divorțeze, ei sunt uniți cu „lanțurile” intereselor și înțelegerilor ruso-germane. Are dreptate colegul nostru Petru Bogatu: Moscova și Berlinul pun la cale pactul Molotov-Ribbentrop 2. Convorbirea telefonică inițiată de președintele german Frank-Walter Steinmeier cu Dodon reflectă această intenție. Vom reveni.