Liberalii la papion

Duminică, liberalii și-au serbat aniversarea a 20-a de la fondarea partidului. După cum e obiceiul locului, s-a ținut cont mai mult de forma evenimentului.

Adică, sarmale, șampanie, cântece patriotice și, mai nou, papioane. Cine să mai zică după asta că moldovenii nu-s aristocrați? Ei și ce dacă sarmalele nu se servesc cu șampania? La noi se servesc. Ba încă și coniac se mai toarnă.

Liberalii, pentru că nu-s niște comuniști sau social-democrați amărâți, au închiriat pentru eveniment unul dintre cele mai luxoase localuri din capitală. Să vadă lumea că e partid serios. Mai întâi, au reglat conturile simbolice cu foștii colegi care au părăsit formațiunea. Au schimbat imnul partidului, pentru că textul celui precedent era scris de Ion Hadârcă. Ce mai contează că textul era unul bun și chiar reflecta perioada de eliberare națională la care îi place atât de mult să facă trimitere dl Ghimpu. A plecat Hadârcă, a plecat și imnul. E logic. Doar Ghimpu trebuie să rămână. Pentru că doar el a luptat. Toți ceilalți sunt trădători.

Textul cel nou este scris – n-ați ghicit, nu de nepotul Dorin, dar de fratele lui Mihail Fiodorovici, Simion. Adică, PL încet, dar sigur se transformă într-o afacere de familie. N-aș vrea să fiu acuzat că uite, critic gratuit imnul cel nou. La urma urmei, e treaba liberalilor cu imnul lor. Mai exact – a lui Ghimpu. Era foarte fericit când corul intona imnul. Dar și muzica lui Anatol Dumitraș parcă îmi aduce aminte de ceva. Încă nu-i Lohengrin, dar deja nu-i „Hei-hei, polițist!”. Mai interesant e că la încheierea părții festive liberalii au mai intonat și imnul Deșteaptă-te, române! Sau asta a fost pentru ambasadorul României, prezent în sală?

Cel mai picant detaliu a fost totuși dress-code-ul. Mai mulți liberali erau la papion. Probabil ca să-l susțină pe lider în aspirațiile proeuropene. Un fel de la Europa așa se umblă. Păi, se umblă. La palat – da, la operă – da, la ședințe de partid, fie și festive – nu. Chiar așteptam să aud și un speach în franceză, ceva mai extins decât bonjour, maman. Ceva îmi amintea descrierea lui Jvanețki a filmelor sovietice - și contele englez intră oarecum stângaci în propriul palat… Dar după trăiască-înflorească m-am liniștit. Noroc că mai avem ani buni până la Europa. Și poate vom învăța să nu încurcăm tacâmurile. Până atunci - turnați jin și dați găluște!