Lecțiile de viață ale lui Sergiu

Putere // În ciuda faptului că are o vedere foarte slabă, un tânăr din Chișinău a reușit să își deschidă și să gestioneze propria afacere, care îi aduce un venit stabil

Pe Sergiu Bumbu l-am găsit în holul teatrului „A. Cehov” din capitală. Nu e actor și rar e spectator. E pur și simplu băiatul cu copiatorul, un tânăr despre care clienții spun că e „cumsecade și foarte muncitor”. Aici își ține micul butic – un chioșc improvizat sub scările care duc de la parter la etajul I. Un spațiu minuscul, dar utilizat înțelept: aici încape un calculator, o imprimantă și alte lucruri necesare pentru această afacere. Lângă ușă își ține un copiator mare – indispensabil pentru munca sa zilnică. Când l-am vizitat, tânărul trăgea o carte la copiator – oamenii îi încredințează și câte cinci monografii, pentru că știu că este „un băiat de treabă”. De aproape cinci ani, viața sa este legată de acest teatru. Vine cu noaptea în cap aici și spune că „muncește asupra propriei dezvoltări”. Vrea să își recapete vederea și să își construiască singur casa viselor sale, „inteligentă și confortabilă”.

A lucrat un an în minus

Sergiu s-a născut cu vederea slăbită. Nu are o explicație și spune că nici medicii nu l-au putut ajuta. Vede doar obiectele mari, însă se descurcă: mărește tot ce apare pe ecranul calculatorului și cunoaște imprimanta și copiatorul ca pe degetele de la mâini. Sergiu are gradul I de dizabilitate, însă nu vrea să poarte ochelari, pentru că spune că îi sunt absolut nenecesari. A încercat să lucreze pentru diferiți angajatori în ultimii 10 ani, însă de fiecare dată aceștia rămâneau nemulțumiți de prestația sa. Băiatul nu se putea manifesta și se simțea limitat. Atunci s-a gândit să își facă businessul său și a început de la un copiator mic. „La început era greu, am lucrat în minus un an de zile. Făceam câte 15 lei pe zi. Am intrat în minus cu 40 000 de lei. În acel an am trăit numai cu banii adunați înainte, însă simțeam că voi reuși și voi răzbate”, povestește tânărul.

Un grant i-a fost rampă de lansare

Pentru a-și cumpăra tehnică mai bună, s-a aventurat să ia un credit de la bancă, pe care l-a plătit în următorul an. Chiar dacă ideea nu prinsese și oamenii nu făceau coadă la copiatoarele lui, Sergiu simțea că asta e nișa sa și trebuie să se țină cu dinții de această idee. Unde omul trage din greu, împinge și Sfântul Petru cu umărul, spune o vorbă din popor. Așa a fost și în cazul său. A primit de la niște străini care au susținut persoanele nevăzătoare un ajutor de aproape 1 000 de euro, jumătate dintre care erau nerambursabili. Asta l-a ajutat să se țină și să-și dezvolte micul chioșc. „Am făcut un business-plan care a câștigat acest proiect. Știam piața și cum trebuie să muncești. Le mulțumesc mult că m-au ajutat și m-am ridicat la alt nivel”, spune Sergiu. Acum, tânărul zice că e mulțumit de ce câștigă: câte 3 000 de lei lunar. Iar cu cei 1 000 pe care îi primește de la stat pentru invaliditatea sa, spune că se descurcă.

Vrea să rămână acasă

„Când ești responsabil de tine și de businessul tău, e minunat. O să reușești exact atât cât o să te străduiești. Nu vreau să plec din R. Moldova, îmi place ceea ce fac aici. Văd că pot crește și de trei ori mai mult. Totul depinde de mine. Mă gândesc mereu cum pot oferi servicii mai bune decât alții”, povestește tânărul. „Îmi place ca atunci când fac copii la cărți, să le aranjez frumos, ca să arate exact ca o carte ideală: noua tehnică mă ajută. Iar clienții sunt foarte mulțumiți”, zice Sergiu. Studenții sunt cei mai buni clienți ai săi, iar perioada sesiunilor și a susținerii tezelor e cea mai fructuoasă pentru Sergiu. În lunile acestea câștigă cât pentru trei luni obișnuite și muncește de zor de dimineață până seara.

Face exerciții pentru ochi

Sergiu spune că medicii nu i-au propus nimic bun pentru problema sa cu vederea. În schimb, face singur exerciții pentru ochi, menite să îi întărească mușchii oculari și să îi îmbunătățească vederea. Și ne asigură că efectul se simte, dacă nu ești leneș. „Știu unde să apăs, am învățat totul și mă descurc”, explică Sergiu. Visul său cel mai mare este să își construiască singur casa pe care o visează deja cu ochii larg deschiși. „Sunt trist că, având vederea slabă, nu mă pot distra. Ceea ce pot face însă este să încerc să mă dezvolt. Mi-am notat 1000 de idei care țin de dezvoltarea mea personală. Mă gândesc mereu cum să cresc. Aș vrea să fac ceva artistic, să îmi construiesc casa viselor mele, ca totul să fie ideal acolo, să fac tot așa cum vreau eu”, spune tânărul.

Are propria filozofie de viață

Sergiu mai are o realizare frumoasă: o fetiță de aproape 10 ani, pe care o vizitează des. „E foarte inteligentă. Îmi spune mereu: Tata, am un talent pe care vreau să îl dezvolt. Și eu vreau ca ea să devină un designer bun. Ea locuiește cu mama ei, iar eu - cu părinții mei, pentru că mie mi-e greu să trăiesc acolo. Am nevoie de condiții speciale, de multă liniște…”, spune el. „Mă bazez numai pe mine și pe puterile mele. Ca atare noi, oamenii, putem face foarte mult, suntem foarte capabili. Avem un potențial de dezvoltare imens! Însă, societatea ne descurajează și se creează impresia că viața e rea. Dar omul știe ce poate”, zice tânărul. Nu a citit cărți motivaționale, are pur și simplu propria sa filozofie de viață. „Noi îi ascultăm pe alții și credem că nu putem face nimic”, crede Sergiu. A trăit asta pe pielea lui: și părinții, și rudele, și școala i-au spus de multe ori că e un nimeni, însă el s-a încăpățânat să creadă că poate mai mult. „Mă uit la oameni și la viață în general și trag concluzii. Suntem extraordinari, putem face lucruri impresionante”, zice Sergiu.