Istoria OLIGARHULUI care este recunoscut ca hoț, dar de fiecare dată scapă de răspundere

Lumea se confruntă astăzi cu noi tehnici abile de manipulare a maselor. Mass-media a devenit un instrument nu mai puţin periculos decât mijloacele de distrugere în masă. Pe paginile ziarelor şi revistelor, pe reţelele de socializare se duc războaie nevăzute, lupta ideologiilor şi conceptelor, confruntarea civilizaţiilor.

Şi în timp ce se bat titanii, în umbra încleştării lor apar tot felul de politicieni neînsemnaţi care în gâlceava generală reuşesc să-şi rezolve interesele egoiste. Aşa a fost întotdeauna, cineva luptă cu adevărat pentru democraţie în toată lumea, iar cineva se bucură de dividende.

Un exemplu în acest sens este Mukhtar Ablyazov, care este considerat un politician fugar și un hoț. Dânsul a devenit acel om ale cărui drepturi au triumfat în final. Oare cum îi reuşeşte să deţină o bancă, pe care tot de el să o jefuiască? Cum îi reușește să fie recunoscut ca hoț și de fiecare dată să scape de răspundere? Cum îi reușește să lucreze pentru putere, ca mai apoi s-o facă una cu noroiul, să mintă și să susțină că este cinstit? Este un agregat monstruos de producere a minciunii, care nu se opreşte nici pentru un singur minut. Cel mai proaspăt bălegar epistolar este servit drept îngrăşământ al întinderilor Internetului, în locuri dintre cele mai neaşteptate. Şi nici nu-l deranjează pe domnul Ablyazov că fiecare postare „creativă” apărută în numele lui este infirmată de realitățile vieții.

Astfel, chiar zilele astea ex-oligarhul a acuzat autorităţile Kazahstanului de răpirea unui oarecare Zharimbetov, care a fost reţinut în aeroportul din Turcia şi trimis în Astana (acesta a fost adjunctul lui Ablyazov la banca BTA). „Autorităţile Kazahstanului au nimerit într-o altă capcană globală luptând împotriva mea”, a scris Ablyazov. Acesta a acuzat serviciile speciale de lipsă de profesionalism. Cum e posibil să te expui în asemenea hal, întreabă el. Vine imediat cu sfatul de a-l returna de îndată pe Zharimbetov în Turcia și asta pentru ca ultimul să nu povestească nimănui despre răpirea sa. Un sfat de-a dreptul superb, mai ales în ultima parte.

Domnul Ablyazov crede că după ce a răspândit această informație cu răpirea, serviciile secrete se vor înțelege cu Zharimbetov? Cu adevărat, ferească Dumnezeu ca cineva să afle despre această operațiune secretă! Din cauza asta va suferi imaginea Kazahstanului. Haideţi cu toţii să tăcem despre această problemă pe paginile ziarelor, dar şi mai bine la televiziuni…

De fapt, scopul declaraţiilor lui Ablyayzov nu consta în încercarea de a proteja interesele lui Zharimbetov. Totul s-a dovedit simplu până la banal. Ablyazov şi-a dat seama că din nou se îngroaşă problema.

Zhaksylyk Zharimbetov a fost reținut pe 17 ianuarie de grănicerii turci pentru că deținea un pașaport fals. El însuși a recunoscut că a obosit să se tot ascundă peste hotarele țării, să fugă de urmărirea penală. Din acest motiv, fiind în custodia poliției din Turcia, acesta și-a dezvăluit identitatea și a venit cu rugămintea de a fi informat Consulatul Kazahstanului despre reținerea sa. Pentru că era anunțat în căutare prin intermediul Interpol, pe 20 ianuarie acesta a fost extrădat organelor de drept din Astana.

Ablyazov, care a aflat despre extrădarea lui Zharimbetov, s-a îngrijorat foarte tare. Asta pentru că adjunctul său cunoaşte multe scheme financiare de spălare a banilor din banca BTA şi poate dezvălui anchetatorilor multe informații interesante.

Din acest motiv Ablyazov a decis să lovească primul și să acuze autorităţile Kazahstanului de răpire. Acesta a vrut să exercite presiuni asupra autorităților Kazahstanului prin intermediul comunităţii internaţionale. De asemenea, acesta a mizat foarte mult pe loialitatea lui Zharimbetov. Dar nu a luat în calcul faptul că fostul său tovarăș îl va trăda.

În primul rând, Zharimbetov a recunoscut că nu și-a văzut timp de opt ani familia, iar asta a fost o încercare prea grea pentru el. De asemenea, acesta și-a exprimat regretul față de cei care stau întemnițați din cauza ambițiilor criminale ale lui Ablyazov. Mai ales că e vorba de niște simplu manageri, care executau, din frica pentru a nu-și pierde locurile de muncă, ordinele conducerii băncii. Altfel spus, nimeni nu-și dorește să stea la zdup pentru păcatele altcuiva. De aceea, Zharimbetov este dispus să ajute ancheta pentru ca să fie restabilită dreptatea.

Dar cel mai important, Zharimbetov a negat informaţiile despre răpire și a povestit cum a fost totul în realitate. „Vreau să declar că nimeni nu a aplicat nici un fel de torturi şi nu au fost exercitate alte măsuri de presiune. Unele ONG-uri, organizaţiile de apărare a drepturilor omului, au prezentat toate lucrurile ca o situaţie extremă, ca şi cum viaţa mea se află în pericol. Nu este deloc aşa şi subliniez, chiar insist, că în realitate totul e în regulă”, a menţionat acesta.

De asemenea, Zharimbetov a dat și o apreciere activității lui Ablyazov. După spusele lui, acest individ nu are nici Patrie, nici drapel. Tot ce face el, este dictat doar de interesele personale. Banca, partidul de buzunar – toate au fost doar nişte instrumente destinate pentru a-i asigura bunăstarea şi imunitatea.

„Dacă omul e obsedat de putere, ce pot face eu?” a spus Zharimbetov. Acesta și-a exprimat compasiunea față de cei care într-un fel sau altul a fost folosiți de Ablyazov, iar acum plătesc pentru păcatele lui.

Actualmente Zharimbetov se află în liberate, dar nu are dreptul să părăsească țara. În timpul apropiat el va merge la Almaty pentru a da noi depoziții în cadrul anchetei. Nu este exclus că ex-bancherul reţinut va ajunge la o înţelegere cu organele de urmărire penală şi din acest motiv nu va fi tras la răspundere.

La rândul său, lui Ablyazov nu-i rămâne decât să se umple de venin şi furie în vivariul său francez. Nu este exclus că în curând acest criminal fugar ne va povesti în curând despre torturile la care a fost supus Zharimbetov, despre ameninţările la adresa familiei sale, despre incapacitatea lui de a rezista regimului. Toată lumea cunoaşte la perfecție toate aceste texte. Deja tuturor le este acru în gură de aceste cântece.

Dar nu acesta e cel mai deranjant lucru. Cel mai iritant lucru este vederea scurtă și infantilismul justiției europene, care cu mâna Angliei stabileşte termenul real de închisoare pentru infractor şi cu mâna Parisului îl eliberează de sub arest. Aici deja nu e vorba de standarde duble, ci de impotența juridică a Uniunii Europene.

Material preluat din presa internațională