Interviu // Cel puțin 7 000 de persoane din R. Moldova infectate cu HIV nu stau la evidența medicilor

Jean Ellie Malkin, directorul general al UNAIDS în Europa de Est și Asia Centrală, a întreprins o vizită de lucru în R. Moldova în această săptămână pentru a se documenta cu privire la situația din țară din perspectiva celor implicați în combaterea epidemiei HIV, cum ar fi Ministerul Sănătății, societatea civilă, familia ONU și populația.

Ziarul NAȚIONAL i-a solicitat oficialului UNAIDS un interviu.

Dle Malkin, din câte ați reușit să vă documentați, care este situația din R. Moldova în comparație cu statele Europei de Est și Asia Centrală în ceea ce privește infecția HIV?

Dacă în lume situația privind infecția HIV s-a stabilizat, atunci în Europa de Est epidemia crește. Situația R. Moldova este undeva pe la mijloc. Numărul estimat de persoane HIV pozitive este în jur de 15 000. Înregistrate sunt aproape 8 000, ceea ce înseamnă că cele 7 000 nu-și cunosc statutul și, probabil, transmit această infecție. Din acești 8 000, în jur de 3 000 primesc tratament, ceea ce nu este nici pe departe suficient. Avem anumite îngrijorări că infecția HIV se mută pe calea de transmitere heterosexuală și putem să ne gândim la partenerii sexuali ai utilizatorilor de droguri, lucrătoarele sexului comercial. Totuși, eu sunt rezonabil-optimist, pentru că, deși numărul persoanelor noi infectate cu HIV crește, se observă totuși o descreștere a infecțiilor noi pe calea injectării drogurilor. Țara a făcut un foarte mare progres, dar rămân foarte multe acțiuni care trebuie întreprinse.

R. Moldova se laudă cu multe practici bune în domeniul prevenirii infectării cu HIV, totodată, datele Ministerului Sănătății arată că numărul îmbolnăvirilor este în creștere. De ce există această discrepanță?

Nu este chiar atât de contradictoriu. R. Moldova este recunoscută cu practici multe și bune în domeniul prevenirii infectării cu HIV și am să vă dau un exemplu. Am vizitat penitenciarul Nr. 15 din Cricova, unde am fost martorul unei practici excepționale de prevenire HIV în rândurile deținuților. Este vorba despre schimbul de seringi, terapia de substituție cu metadonă. Am văzut oameni angajați și dedicați muncii lor - mă refer la personal. De asemenea, am vizitat Spitalul de dermatologie și maladii comunicabile, care este unul dintre centrele de tratament al pacienților cu HIV, unde am văzut același angajament și profesionalism. Moldova are bune programe, dar ceea ce trebuie să facă mai departe e să extindă aceste bune practici nu doar în anumite locații, dar să le extindă încât să obțină impactul dorit. Este important de extins programele pentru populația-cheie, cea mai de risc: utilizatorii de droguri, dar și partenerii acestora.

Epidemia HIV este concentrată în mare parte în rândurile utilizatorilor de droguri, lucrătoarele sexului comercial, bărbați care practică sex cu bărbați, totuși ONG-urile sunt cele care susțin activitățile în aceste rânduri. În ce măsură reușește statul să onoreze angajamentul de prevenire și tratament în aceste grupuri?

Da, ca și în alte state din regiunea de Est, în R. Moldova epidemia este concentrată în mare parte în rândurile utilizatorilor de droguri, lucrătoarele sexului comercial, bărbați care practică sex cu bărbați, dar trebuie să ținem minte că infecția HIV iese din aceste rânduri îndreptându-se către partenerii acestora, care la fel este o populație vulnerabilă. Este foarte greu să ajungi la aceste grupuri, de aceea este important ca ong-urile să aibă acest rol: de a găsi aceste grupuri și de a le oferi servicii primare de prevenire. Fără ong-uri, nu am avea progresul sau rezultatele pe care Moldova le-a atins acum. În sens de stat, acesta are menirea de a oferi servicii deja la cealaltă etapă - testare și oferirea tratamentului. Și, respectiv, este o complementaritate între stat și ong-uri în care fiecare își face munca și fiecare trebuie să înțeleagă cât este de important este lucrul celeilalte părți.

În Republica Moldova toate activitățile în acest domeniu sunt susținute cu resurse externe. Este normal ca statul să contribuie cu puține alocări? Care sunt experiența altor state la acest capitol? Dacă nu greșesc, Ucraina a fost într-o situație similară, dar acum este aproape independentă de resursele Fondului Global.

Eu am ridicat această problemă și am discutat-o cu ministrul Sănătății, că acum este timpul pentru Moldova să-și dezvolte un plan de tranziție prin care să ajungă la acel moment în care să preia totul. Este important să înțelegem că, dacă investim astăzi, vom obține beneficii în viitor în ce privește prevenirea acestei infecții. Sistemul trebuie să se identifice cu cele mai cost-eficiente intervenții și care au cel mai mare impact. Cât despre Ucraina, acolo amploarea problemei este diferită. Ucrainenii au 300 000 de persoane depistate cu HIV și cam 40 000 de persoane sunt tratate. Acolo, statul a preluat foarte multe costuri din tratament, adică acoperă 80 % din tratament, dar ei sunt în continuare dependenți de Fondul Global (FG) pentru cealaltă parte a tratamentului, dar și pentru intervențiile de prevenire, supraveghere, monitorizare. Oricum, ei sunt sprijiniți foarte mult de FG, dar este progres și pentru R. Moldova care a început să acopere anumite cheltuieli.

Deși se investesc sume mari în programe de instruire și prevenire, nivelul cunoștințelor populației rămâne a fi modest privind căile de transmitere a acestei infecții. Care ar fi cele mai eficiente practici de informare a cetățenilor?

Ceea ce vom face e să oferim suport R. Moldova ca să înțeleagă care sunt cele mai bune intervenții, pentru că s-ar putea să investești foarte mult în campanii de informare, dar nu se știi dacă au un impact și rezultat mare. În primul rând, e important să informăm adolescenții, tinerii, femeile gravide. După care trebuie să înțelegem care dintre aceste intervenții sunt eficiente, ca să le focusăm pentru a salva și resurse, dar în același timp să obțineți și rezultate.

Care sunt recomandările agențiilor specializate, precum UNAIDS, ca R. Moldova să obțină rezultate mai bune?

Bazându-ne pe cele mai bune practici, R. Moldova trebuie să se focuseze pe cele mai de risc pături ale societății și grupuri ca să îmbunătățească accesul la servicii și să acopere cu tratament, dar, de asemenea, să gândească un plan de tranziție și cum ar putea prelua și acoperi programul HIV din resurse publice cât mai mult.

Vă mulțumim!