Ian Raiburg, 35 de ani de creație

Palmares: „Am compus 300 de melodii și am lansat 22 de CD-uri”

Recent, la Palatul Național „Nicolae Sulac” a avut loc concertul cu genericul „Norocul meu” – 35 de ani de creație ai compozitorului Ian Raiburg. În cadrul acestuia au evoluat Ion Suruceanu, Olga Ciolacu, Vitalie Dani, Veaceslav Busuioc, Duet „Retro” și alții.

Compozitorul ne-a povestit ce înseamnă pentru el toți acești ani, ce a reușit să creeze în trei decenii și a vorbit despre familie și dorințe.

Stimate Ian Raiburg, cum a arătat din culise concertul organizat cu prilejul celor 35 de ani de activitate?

De fapt, la concert eram foarte nervos și aveam mari emoții, pentru că îmi doream să iasă totul perfect. Aveam grijă ca totul să iasă așa cum mi-am dorit și nu prea am avut timp să-mi dau seama cum a fost. De parcă nici n-am fost prezent, de aceea e greu să-mi spun părerea. Organizarea mi-a luat tot timpul. Însă colegii de breaslă și prietenii mi-au spus că a decurs totul minunat. Concertul a durat patru ore, iar oamenii din sală au fost receptivi. Am avut nevoie de un an ca să mă gândesc dacă să organizez acest concert sau nu. Într-un final, am decis să organizez totuși concertul și nu regret. Mai rămăsese o săptămână până la concert, dar bilete deja nu mai erau. M-a bucurat acest fapt.

Ce semnifică pentru dvs. toți acești ani?

35 de ani este o perioadă extrem de lungă, s-au întâmplat atâtea lucruri, dar pe de altă parte acești ani au trecut atât de repede. Am avut parte și de momente grele, dar și de bucurii. Am pierdut mulți prieteni și oameni dragi. Majoritatea nu mai sunt în viață, ceea ce îmi amintește că nici eu nu mai sunt atât de tânăr. În toți acești ani am compus peste 300 de melodii și am lansat circa 22 de CD-uri.

În ce domeniu totuși v-ați regăsit? Vă considerați mai mult compozitor sau interpret?

Încă din tinerețe am început a scrie muzică pe versurile marilor scriitori și mă bucur că am avut această onoare. Piesele mele au trecut și peste hotare. În România, creațiile mele sunt foarte cunoscute și deseori sunt invitat în cadrul mai multor ceremonii de acolo. Mă bucur mult că am reușit să las urme după mine. Nu mă consider interpret, pentru că am început să cânt atunci când mi-am dat seama că trebuia să și mănânc ceva. Astfel, am început a cânta pe la nunți. Am devenit solicitat de public, ceea ce m-a făcut să continui. Prin anii ’80, majoritatea interpreților din țară îmi cântau piesele. Printre ei se numărau Anastasia Lazariuc și Ion Suruceanu.

Ce rol a jucat familia în creșterea profesională?

Am noroc de o familie înțelegătoare. Membrii familiei nu s-au implicat niciodată în lucrurile mele și în cariera mea. Ei doar au dat calificative, au comentat și au criticat când a fost cazul. Ei au fost și sunt primii care îmi ascultă melodiile și îmi spun dacă sunt bune.

Mai aveți vreo dorință?

Îmi doresc mie și celor din jurul meu multă sănătate. Pentru că aceasta e cea mai de preț bogăție a omului, pe care începi să o prețuiești atunci când treci de anii tinereții. Sănătatea îți dă posibilitatea să creezi, să muncești și să realizezi lucruri mărețe. Fără ea nu am realiza nimic.

Ce planuri aveți de Paște? Cum obișnuiți să-l petreceți?

Având în vedere faptul că în fiecare an sărbătoarea de Paște o sărbătorim în zile diferite, de data aceasta a coincis cu ziua de naștere a unei bune prietene de familie. Așadar, sfânta sărbătoare de Paște o vom petrece la ea, iar în Noaptea Învierii vom merge neapărat să sfințim cozonacul. E o tradiție pe care o respectăm an de an.

Vă mulțumim!