Fetița cu pistrui a fost copil al nimănui

romania-actualitati.ro

Poză simbol

Copilărie // Deși a fost renegată la început, a fost înfiată după șapte ani de propriul tată. Pe mama încă nu a găsit-o

Victorița este o minune de fată. Are părul roșcat, ochii albaștri și buzele mari. Pistruii de pe obrajii rumeni îi oferă un farmec deosebit. La cei 15 ani ai săi, îngrijește de gospodărie și de frățiorii mai mici. Este cea mai bună la matematică, iar cel mai mare vis al său este să-și cunoască mama. Știe că este în viață și vrea să o caute.

Și-a lăsat pruncul în maternitate

Mama Victoriței avea 18 ani când a rămas însărcinată. Provenea dintr-o familie modestă din sat și era singură la părinți. Mama lucra vânzătoare, iar tatăl era electrician. Fata era roșcată și avea un zâmbet încântător. Învăța foarte bine și se implica în toate activitățile culturale din localitate. Totul s-a schimbat când l-a cunoscut pe Andrei. Acesta avea 23 de ani, era din Chișinău și venea vara la bunici. O vară întreagă a durat și dragostea lor, iar în septembrie tânărul s-a întors în oraș. Mare i-a fost surprinderea când fata l-a anunțat că așteaptă un copil de la el. Era exact perioada când tânăra absolvise școala. Nu a stat mult pe gânduri, și-a adunat lucrurile și le-a spus părinților că merge la universitate. Planurile, însă, erau altele.

Pistruiata, singură pe lume

Andrei lucra peste hotare. I-a spus fetei că ar fi mai bine să avorteze, în caz contrar nu va recunoaște copilul. Mama Victoriței a refuzat acest lucru și l-a rugat să o întrețină doar în perioada sarcinii, de restul se va ocupa singură. Zis și făcut. Cei de acasă știau că fiica lor este la studii și că stă mai mult în oraș, pentru că are multe lecții. Doar cea mai bună prietenă a ei cunoștea toată povestea. Ea a fost cea care a însoțit-o la maternitate. A născut o minune de fetiță, care îi semăna leit. Avea aceiași ochi mari, albaștri și pistrui pe obraji. Cu lacrimi în ochi și durere în suflet, tânăra mamă i-a dat vestea lui Andrei, a sărutat copilul și a fugit din spital. Se gândea că părinții, rudele și prietenii o vor judeca, iar singură nu va putea crește acest copil.

În grija asistentelor medicale

Nu avea niciun nume. Plângea mereu și trezise mila asistentelor medicale. Acestea sperau că va veni cineva după copil, dar în zadar. Mama nu a lăsat niciun indiciu sau un act de identitate. Cei din spital au început să o numească Victorița. Două dintre asistentele medicale au decis să o îngrijească până când micuța va împlini un an, cu gândul că cineva dintre părinți se va întoarce după ea. Victorița creștea frumoasă și sănătoasă. Nicio veste de la mamă. Micuța a fost amplasată într-un orfelinat din Chișinău. A stat acolo șapte ani și nimeni nu a știut nimic despre adevărata ei familie.

Înfiată de propriul tată

Andrei s-a întors de peste hotare. S-a căsătorit cu o fostă colegă de clasă și aveau doi copii. După cinci ani de căsnicie, un accident de mașină i-a luat soția. Acest fapt l-a motivat să-și caute copilul de la prima lui iubire. A mers direct la policlinica din sectorul unde a locuit mama Victoriței. De acolo a aflat mai multe cazuri în care mamele și-au abandonat micuții. A cerut lista la toate instituțiile unde au fost amplasați acei copii și i-a vizitat pe fiecare. I s-a oprit inima când a zărit-o pe Victorița. Avea același zâmbet ca și al mamei ei. Aceeași culoare a pielii, aceleași maniere și exact aceiași pistrui. Părul de culoarea frunzelor ruginite i-a atras imediat atenția. A simțit că acesta este copilul lui.

I-a fost foarte greu. A perfectat actele necesare și în câteva luni și-a luat copilul acasă. Victorița a fost înfiată de propriul tată și s-a atașat foarte repede de el. Bărbatul regretă enorm faptele și comportamentul din tinerețe și speră să o găsească pe mama fetiței.

Dorința Victoriței, să-și cunoască mama

Victorița crește acum împreună cu cei doi băieței din căsnicia tatălui. Se înțeleg de minune și spun la toată lumea că sunt frați. Mama fetei nu a mai fost găsită. Andrei auzise de la prietenele ei precum că ar fi plecată în Israel. Așteaptă, poate se va întoarce. Victorița se roagă în fiecare seară pentru ea și speră că într-o bună zi își va cunoaște mama. Andrei nu a mai fost în satul bunicilor lui, iar părinții mamei Victoriței nu au știut niciodată de existența nepoatei. Bărbatul a decis că trebuie să păstreze această taină.

Victorița merge la școală și îi place matematica. În timpul liber joacă șah și tenis de masă. Are grijă de frățiori atunci când tatăl este plecat la muncă și adoră să gătească cartofi prăjiți. Își dorește să aibă mulți bani și să meargă în toată lumea până își va găsi mama.