Farmecul pandemiei: Martini cu măsline

Trustia, elegii politikoase

Pandemia își are farmecul ei. Aflându-se în autoizolare, Colesovnazadov hotărî să sărbătorească Revelionul din timp, fără grabă, temeinic, riguros, căci își putea permite acest lux. Începu cu băuturi tradiționale autohtone, întru susținerea producătorului local, ca, pe la amiază, să destupe sticla de Martini și cutia de masline pe care i le trimise Ortenzia, nevastă-sa, aflată în autoizolare undeva pe Peninsula Apenină. „Bărbații italieni preferă Martini cu măsline. Nu mai mult de 50 de grame”, sublinie ea.

„Niște feminiști…” - gândi Colesovnazadov despre bărbații italieni, după primele 50 de mililitri, garnisite cu o măslină cu sâmbure. „Dar să nu ne grăbim cu concluzia, să fim mai toleranți”, își zise el și mai luă 50 de mililitri, apoi încă 50… până goli sticla și înghiți toate măslinele. Se simțea mai mult obosit, decât amețit, fiindcă măslinele nu se dădeau scoase din cutie, iar sâmburii din gură.

Când se trezi, telefonul arăta 23.56, incluse repede televizorul, - era cât pe ce să rateze felicitarea tradițională a președintelui republicuței, fără de care felicitare statalitatea noastră era pentru el ca buhaiul satului fără talangă sau ca un Martini fără măsline, dacă vreți! Dar în loc de Maia Sandu, care, își amintea el aproape sigur, câștigase alegerile, pe ecran apăru același Dodon. „…eu cred că noi am trecut destoinic de acest an 2020, dacă judecăm cât de greu s-a dovedit a fi el pentru fiecare familie, pentru țara noastră, dar și pentru întreaga omenire…”.

„Ce dracu?!” – se miră Colesovnazadov, - parcă pierduse „Kuliokul” alegerile… Acum își bate capul de omenire”. Schimbând canalul, dădu iarăși de Dodon. „.. noi am rezistat și în general am devenit mai puternici și ca societate, și fiecare în parte, în ciuda greutăților și a durerilor”, trăncănea ”Kuliokul”.

„Ce dracu!” – exclamă Colesovnazadov, simțind un acut deficit lexical. Schimbând canalul, nimeri din nou peste Dodon. „…îi doresc înțelepciune și clasei politice moldovnești și cât mai mult patriotism în inimile tuturor politicienilor și cetățenilor…”.

„Scaraoțchi!” – se sperie Colesovnazadov. - O ajuns Kuliokul să ne țină iarăși lecții de patriotism?! Cât oare am dormit?”.

Închise televizorul și își încordă circumvoluțiunile creierului. „O fi făcut bolșevicii dodoni o lovitură de stat? O fi nimerit republicuța într-o buclă temporală? (Văzuse nu demult un film american cu un prezentator TV care în fiecare dimineață relua aceeași zi din calendar – f.b.) Ce nenoroc pentru noi! Am reluat același an, cu Dodon, taman în momentul când apăruse șansa unei schimbări…”.

În momentul acesta sună telefonul. Era Ortenzia, soața. „Felice anno nuovo!”, spuse ea.

„Help! Salvează-mă!” – strigă Colesovnazadov. -Ne-am blocat, am rămas în 2020, tot cu Dodon!”.

„Ai băut toată sticla de Martini?! – se indignă Ortenzia. -Un bărbat italian nu și-ar permite niciodată așa ceva! Du-te și te culcă!”.

„Suntem într-o buclă temporală! Nu înțelegi?! Dodon is back! Nu avem viitor!” - se revoltă Colesovnazadov, dar Ortenzia închise și el se simți în impas, căci nu îi era somn.

Pentru conformitate: Frosi Buraga