Expoziție online, anunțată de ICR Chișinău: „Constantin Rădulescu-Motru – filosof al identității românești”. Fostul președinte al Academiei Române a fost unul dintre cel mai prolifici gânditori ai sec. XX

Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chișinău le propune internauților o expoziție online cu genericul „Constantin Rădulescu-Motru – filosof al identității românești”.

Constantin Rădulescu - Motru (1868-1957) a rămas în istoria culturii naţionale drept unul dintre cei mai originali şi prolifici gânditori din prima jumătate a secolului al XX-lea. A fost filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician și președinte al Academiei Române între 1938 – 1941.

Între 1880 - 1885, Constantin urmează liceul la Craiova, pe care îl va termina și absolvi la vârsta de 17 ani. În 1885 se înscrie simultan la Facultatea de Drept și la Facultatea de Litere și Filosofie, ambele din cadrul Universității București.

Cu Titu Maiorescu, care îi este profesor, și care îl remarcă imediat, stabilește legături spirituale puternice și de durată. Frecventează, de asemenea, cursurile profesorilor Constantin Dumitrescu-Iași, Bogdan Petriceicu Hașdeu, V. A. Urechia, Grigore Tocilescu. În 1888, obține licența în drept cu teza „Despre contracte”, cu mențiunea Magna cum laude. În 1889, trece examenul de licență în filosofie cu lucrarea „Realitatea empirică și condițiile cunoștinței”.

Între 1890 și 1893 se stabilește în Germania. După ce a studiat un semestru la München, fiind student al lui Carl Stumpf, se mută la Leipzig. Acolo, timp de trei ani, lucrează în laboratorul vestitului psiholog Wilhelm Wundt. Alături de studiile psihologice, pe care le face sub îndrumarea profesorului Wundt, frecventează și alte cursuri, dintre care cele de fizică, fiziologie, chimie, psihiatrie și matematică sunt cele pe care le frecventează regulat. De asemenea, frecventează cursul de filologie română, ținut de profesorul Gustav Weigand.

Se căsătorește cu o nemțoaică, care refuză să-l însoțească în România. Profesor universitar şi savant de formaţie enciclopedică, el s-a străduit să fundamenteze o nouă filosofie, personalismul energetic, care să exprime fondul spiritual al poporului român şi să depăşească, totodată, limitele sistemelor filosofice anterioare prin asimilarea unor soluţii sugerate de ştiinţe particulare precum psihologia, sociologia, biologia, etnologia, politologia, pedagogia.

În acest scop, el a scris eseuri în care problematicile filosofice şi ştiinţifice se intersectează şi se contopesc în sinteze uimitoare prin originalitate, din care menţionăm nu numai „Personalismul energetic", publicat în anul 1927, ci şi „Puterea sufletească", „Românismul. Catehismul unei noi spiritualităţi", „Psihologia poporului român", „Timp şi destin", „Etnicul românesc".

În paralel cu promovarea unui proiect de reformare a societăţii româneşti care să pornească de la specificul ei spiritual, C.Rădulescu - Motru a fost un critic acerb al politicianismului şi un discipol al lui Titu Maiorescu în denunţarea formelor fără fond din Istoria Modernă a României.

Înzestrat cu o mare putere de muncă şi întotdeauna preocupat de impactul practic al ideilor filosofice, C. Rădulescu - Motru a fost, în acelaşi timp, un neobosit dascăl de filosofie şi psihologie la Universitatea din Bucureşti, un fondator şi director al unor prestigioase periodice de filosofie, psihologie şi pedagogie şi un orator cu frecvente participări la cele mai diferite cicluri de conferinţe publice organizate în perioada interbelică.

Pentru a întregi evocarea responsabilităţilor academice pe care şi le-a asumat vom aminti că a fost fondatorul Societăţii de Studii Filosofice, preşedintele Secţiunii literare a Academiei Române(1931-1934), de două ori vicepreşedinte al Academiei Române (1935-1938; 1941-1944) şi preşedinte al Academiei Române (1938-1941).

Patriotismul său lucid şi ştiinţific motivat, spiritul independent şi justiţiar, oroarea faţă de compromisurile politice i-au atras sancţiuni atât din partea Mişcării Legionare, cât şi a regimului comunist.

În anul 1940 a trebuit să renunţe, sub presiunea legionarilor, la catedra de la Universitate, iar în anul 1948, cu ocazia creării Academiei RPR, a fost îndepărtat din rândul academicienilor.

Expoziția este compusă din 22 de imagini care conțin informaţii, documente şi fotografii care prezintă publicului viața și activitatea marelui filosof român.