Experienţe din preajma MORŢII. Dovezi ŞTIINŢIFICE noi asupra realităţii lumii de dincolo

sursa: google.ro

Experienţa din preajma morţii este definită de specialiştii cercetători drept suma tuturor acestor realităţi cu dovezi deja palpabile, conform mărturiilor multora: persoana ce urmează să moară vede o lumină puternică, trece printr-un tunel, are sentimentul că pleacă dintr-o anumită realitate sau că îşi părăseşte trupul, întâlnindu-se cu persoane dragi decedate, că are o senzaţie de mult bine, eliberare, o bucurie fără margini şi multă iubire greu de descris în cuvinte.

Sunt acestea rezultatele minţii haotice dinaintea morţii? Mecanisme psihologice de apărare? Halucinaţii? Fenomenele acestea au fost amplu dezbătute în media şi au generat numeroase crezuri şi teorii de toate felurile de zeci de ani.

Dintr-un punct de vedere ştiinţific, aceste experienţe sunt toate mult mai dificil de înţeles, cu atât mai mult cu cât ele apar în condiţii haotice de timp şi spaţiu şi nu pot fi studiate în timp real pe muribunzi.

Cu toate acestea, cercetătorii Universităţii din Liege, împreună cu alţi specialişti, au reuşit o abordare diferită, ca să afle dacă aceste experienţe sunt reale sau sunt rodul unei imaginaţii de creier uman dat peste cap ca funcţionare.

Ei au privit la aceste amintiri din experienţele din preajma morţii cu ipoteza că, dacă aceste amintiri ar fi doar produsul imaginaţiei oamenilor, atunci caracteristicile lor (emoţionale, senzoriale, de detalii) ar fi mai apropiate de cele ale unor poveşti imaginate (nu sunt reproduse cu detalii multe, durează mai puţin în timp, nu pot fi descrise senzaţii, simţuri sau emoţii foarte clar etc.).

La fel, dacă aceste experienţe din preajma morţii ar fi reale cu adevărat, înseamnă că toate caracteristicile lor trebuie să fie la fel cu cele ale amintirilor unor evenimente reale ale unor oameni sănătoşi.

Cercetătorii au comparat răspunsurile provenite de la trei grupuri distincte de pacienţi, fiecare supravieţuind (în maniere diferite) unor come, plus un grup de voluntari sănătoşi.
Ei au studiat amintirile din preajma morţii ale celor ce au supravieţuit comelor comparativ cu amintirile unor evenimente reale ale voluntarilor sănătoşi, analizându-se caracteristicile fenomenologice ale amintirilor pentru creierul uman.

Rezultatele au fost surprinzătoare. Nu doar că aceste caracteristici ale amintirilor foştilor muribunzi erau asemănătoare cu cele ale oamenilor sănătoşi, dar s-a văzut clar că amintirile din preajma morţii s-au dovedit a avea caracteristici mai reale, vii, palpabile decât unele amintiri reale ale oamenilor sănătoşi.

Creierul uman, în condiţiile în care apar asemenea fenomene, deci înainte de apariţia morţii, este de regulă caracterizat prin haos. Mecanismele psihologice şi chimice sunt total date peste cap, exacerbate sau diminuate.

Astfel, cercetătorii de până acum au pus anumite evenimente din preajma morţii (tunel de lumină, părăsirea propriului corp) pe seama unei erori la lobul temporal-parietal al creierului şi deci pe seama unei imaginaţii a unui creier aflat în haos.

În acest context, noile descoperiri ale specialiştilor Universităţii din Liege date publicităţii în luna martie 2013, sunt cu atât mai importante, pentru că dovedesc că amintirile celor aflaţi în experienţe din preajma morţii, fiind şi puternice emoţional şi personal, sunt ulterior extrem de detaliate, precise şi durabile, nimic din toate acestea necorespunzând unui creier aflat în stare de haos.

Acest studiu proaspăt, potrivit sfatulparintilor.ro, nu oferă o unică explicaţie pentru experienţele din preajma morţii, dar contribuie substanţial în a întări veridicitatea acestora, oferind dovezi palpabile, nicidecum oponente ale acestor fenomene fiziologice şi psihologice ale creierului uman şi comportamentului său în preajma morţii.