Oligarhii vechi și noi: Cum a scăpat Vladimir Putin de cei mai influenți bancheri din Rusia și cine sunt magnații care controlează astăzi mass-media

Oligarhii au jucat un rol cheie în economia rusă în anii ’90, după ce au profitat de crizele politice și de haosul privatizărilor în masă ce au caracterizat societatea rusă în prima fază a tranziției de la comunism la ceea ce ar fi trebuit să fie, un sistem capitalist. Au făcut mari averi în industria energetică, construcții, domeniul bancar, finanțe, asigurări și telecomunicații.

Au exercitat, de asemenea, o mare influență în evenimentele politice importante. Astăzi există o opinie larg împărtășită potrivit căreia înainte de alegerile prezidențiale din 1996 președintele Elțîn s-ar fi predat celor mai influenți oligarhi din Rusia care compuneau așa numitul grup al celor șapte bancheri (Semibankirschina). Este vorba despre magnații Boris Berezovsky, Vladimir Vinogradov, Vladimir Gusinsky, Vladimir Potanin, Alexander Smolensky, Mikhail Friedman și Mikhail Khodorkovsky.

Aceștia au optat pentru susținerea prin toate mijloacele a campaniei prezidențiale a lui Elțîn văzut ca singura opțiune posibilă în acel moment, chiar dacă popularitatea liderului de la Kremlin era tot mai mică. Motivul principal a fost teama oligarhilor că la putere s-ar putea întoarce comuniștii, în contextul în care liderul lor, Gennady Zyuganov, era așteptat să obțină o victorie zdrobitoare.

Formarea marii oligarhii în Rusia și cercul de influență din jurul lui Elțîn

Dar cum au ajuns cele șapte personaje cei mai influenți oligarhi din Rusia? După prăbușirea URSS, Federația Rusă semăna foarte mult cu societatea americană. Nu cea capitalistă din zilele noastre, ci cu Vestul Sălbatic. Existau puține reguli clare și oportunități ample de finanțare și de câștig politic precum și o serie de personalități îngrozitoare cu puternice legături cu lumea interlopă care au profitat din plin de aceste oportunități.

La începutul anilor ’90, în urma aplicării așa numitei terapii de șoc, printr-o liberalizare radicală a pieței, economia rusă a intrat în colaps, cu excepția unui sector cheie, cel al resurselor energetice.

Așa se face că, peste noapte, fostul minister sovietic al gazului a fost transformat în cea mai mare companie din Rusia, Gazprom, iar ministerul petrolului a fost spart în zeci de companii, precum Lukoil sau Rosneft. Ar fi trebuit să urmeze apoi vânzarea directă a întreprinderilor la valoarea pieței în cadrul unor licitații deschise și transparente. În realitate, licitațiile au fost trucate, companiile vândute cu mult sub prețul pieței iar personaje dubioase au intrat în posesia unor afaceri extrem de profitabile, în special în domeniul energetic.

A urmat apoi legislații succesive în favoarea marilor grupuri financiar-industriale controlate de marii oligarhi. În acest mod se menținea monopoluri intacte asupra unor sectoare cheie, iar prin intermediul acestor monopoluri puterea de la Kremlin reușea să exercite în continuare o puternică influență asupra economiei. Așa au luat naștere în epoca Elțîn oligarhii apropiați de cercul de interese de la Kremlin.

Berezovsky a cărui avere a fost estimată de Forbes în 1997 la peste 3 miliarde de dolari, a lucrat în calitate de consultant în managementul informațiilor la AvtoVaz, Inc., cel mai mare producător sovietic de mașini, iar în 1989 a folosit acele contacte pentru a înființa LogoVaz, primul dealer auto capitalist din URSS. LogoVaz a cumpărat autoturisme la prețul stabilit de stat pentru mașinile destinate exportului și le-a vândut la un preț mult mai mare.

Profiturile i-au permis lui Berezovsky să-și extindă interesele în sectorul petrolier și bancar. Cultivarea relațiilor sale cu președintele rus, cu garda de corp a lui Boris Elțîn și cu fiica cea mică a liderului de la Kremlin i-au dat lui Berezovsky o intrare largă în Kremlin. Drept urmare, el a câștigat controlul financiar al fostei linii aeriene a statului sovietic, Aeroflot și a televiziunii publice ruse (ORT).

Boris Berezovsky, sursa foto: hepta.ro

Vladimir Vinogradov a fondat una dintre primele bănci comerciale private din Rusia, Inkombank, numită și Banca comercială inovatoare din Moscova, care în cele din urmă a devenit cea mai mare bancă privată a Rusiei. În 1997 a fost vicepreședintele Asociației Bancherilor Rusi.

Vladimir Gusinsky a înființat MOST Bank, în 1989, prima care a distribuit carduri de credit în Rusia. În 1993, Gusinsky a înființat ceea ce urma să devină trustul Media MOST cu ziarul Sevodnya. Apoi și-a asigurat controlul asupra Canalului 4 cu ajutorul lui Yuri Luzhkov, viceprimarul Moscovei.

El a fondat NTV, singurul canal de televiziune privat din Rusia și NTV Plus care apreluat numeroase formate de televiziune din occident printr-o rețea de satelit. Media MOST a devenit cel mai mare furnizor de știri privat.

Vladimir Potanin a devenit în 1993 președinte al Băncii Unite de Export – Import și a contribuit la crearea licitațiilor de „împrumuturi pentru acțiuni”, un pilon fundamental al reformei economice post-sovietice a Rusiei. Licitațiile au permis vânzarea activelor firmelor ruse la prețuri inferioare prețurilor pieței și sunt considerate momentul de fond al oligarhiei rusești.

Alexander Smolensky este fondatorul și președintele uneia dintre cele mai mari bănci private din Rusia - Bank Stolichny. În 1992, a înființat primul sistem de procesare a cardurilor de debit din țară. În 1998, activele sale din agro-industrie au fuzinat în cadrul Agroprombank, care a fost redenumită SBS-Agro și a oferit omului de afaceri o influență extraordinară la Kremlin.

La rândul său Mikhael Fridman a fondat Alfa-Bank, ce avea să devină o altă mare bancă privată din Rusia. Grupul Alfa a înflorit considerabil după ce Fridman l-a recrutat pe Petr Aven, fostul ministru al relațiilor economice externe pentru Federația Rusă.

Mikhail Khodorkovsky a făcut o avere considerabilă prin intermediul băncii Menatep înființată în zorii prăbușirii URSS. Banca sa, împreună cu alte bănci rusești, au ținut blocate fonduri guvernamentale luni întregi pentru a specula asupra cursurilor de schimb, schemă care a îmbogățit proprietarii băncii în detrimentul destinatarilor desemnați ai fondurilor guvernamentale. În perioada Elțîn, Khodorkovsky a achiziționat compania petrolieră Yukos pentru aproximativ 300 de milioane de dolari printr-o licitație care a ridicat numeroase semne de întrebare.

Schimbările pe care le-a produs în rândul oligarhiei ascensiunea lui Vladimir Putin

Influența celor șapte oligarhi, văzuți ca făcând parte din clanul familiei Elțîn, a început să se risipească odată ce Vladimir Putin a venit la putere. Putin și cercul său apropiat din Sank Petersburg au lipsit treptat oligarhii din epoca Elțîn de accesul la cele mai importante resurse ale puterii și au reușit să-i schimbe cu magnați fideli.

Sunt de notorietate cazurile lui Khodorkovsky, Berezovsky și Gusinsky, lipsiți de mijloacele lor politice, economice și de resursele media pe măsură ce puterea lui Vladimir Putin s-a consolidat.

Această schimbare a fost favorizată de mai multe procese cheie: Putin a renaționalizat întreprinderile mari și a recăpătat controlul asupra mijloacelor de informare în masă. Totodată și-a consolidat puterea personală, după ce instituțiile de forță, subordonate Ministerul Apărării, Ministerului de Interne și Consiliului de securitate al Rusiei au fost puse direct sub control prezidențial.

Așa se face că dintre vechii oligarhi, doar Vladimir Potanin mai face astăzi parte din curtea țarului de la Kremlin. Lui i se adaugă alți oligarhi fideli precum Alexandr Mamut, Alisher Usmanov, Roman Abramovich, Yuriy Kovalchu, Mikhail Prokhorov și Yevgeniy Berezkin. Astăzi oligarhii nu mai au o putere directă asupra elitei politice și birocratice de la Kremlin, însă regimul le rezervă un rol special, mai ales atunci când vine vorba despre controlul mass-media în societatea rusă.

Controlul oligarhilor asupra trusturilor de presă din Rusia

Cele mai populare două canale de televiziune pentru știrile zilnice din Rusia sunt Canalul Unu și Rossiya 1, controlat în totalitate de guvern. Acestea dețin în jurde 37 % fiecare din audiențele zilnice. Al treilea canal cel mai popular este NTV, care este deținut de Gazprom Media Holding (GMH). Aproximativ 13% dintre ruși văd acest canal zilnic. Știrile și informațiile de actualitate pe aceste trei canale au fost constant pro-Kremlin. Cum pot influența oligarhii ruși activitatea companiilor media?

Roman Abramovich controlează Canalul Unu prin intermediul activelor deținute în cadrul grupului media ORT-KB. Magnatul a achiziționat ORT-KB, companie care deține 24% din Canal Unu, în timp ce Agenția Proprietății Ruse controlează în proporție de 38,9% postul de televiziune.

De asemenea, încă din anul 2002, Kovalchuk controlează în proporție de 25% Canalul Unu prin intermediul activelor deținute de Bank Rossya la compania National Media Group. Tot prin intermediul National Media Group, Kovalchuk controlează alte două canale TV influente din Rusia, Cnalul 5, REN TV, dar mai ales NTV. Aceasta din urmă era controlată în trecut în totalitate de gigntul Gazprom, în cadrul trustului Gazprom Media.

Gazprom Media aparținea pe vremuri de gigantul energetic controlat de stat Gazprom, dar acum este controlată de Gazprombank, ai cărui acționari principali sunt Gazprom și fondul de pensii Gazprom Gazfond. Se crede că Yuriy Kovalchuk, unul dintre cei mai bogați oligarhi din Rusia, controlează de fapt Gazfond, iar prin intermediul său exercită o influență considerabilă asupra postului NTV.

Influența oligarhilor ruși este mult mai vizibilă atunci când vorbim despre noile mijloace de comunicare, cele reprezentate de presa online și mai ales, de rețelele de socializare.

Astfel, Mail.ru, cel mai utilizat serviciu de e-mail din Rusia, este accesat de 50 de milioane de ruși zilnic. Proprietarul său, Alisher Usmanov, deține, de asemenea, controlul asupra celor mai populare două rețele de socializare din Rusia VKontakte („În contact”) și Odnoklassniki („colegi de clasă”).

Vladimir Potanin și Mamut controlează site-urile gazeta.ru, liveinternet.ru, livejournal.com, rambler.ru lenta.ru, prin intermediul activelor deținute la trustul Prof Media Media Holding /Sup Media iar Prohkorov, proprietarul Onexim Group, controlează rbc.ru prin intermediul activelor deținute la RBK Media Holding.

Vedeți mai multe detalii AICI.