„Există viaţă după moarte”. Experienţa incredibilă a unui medic anestezist

Una dintre cele mai impresionante apariţii contemporane paranormale este relatată de dr. Elisabeth Kubler Ross, în cartea ei „Moartea este un răsărit de soare”. Medic anestezist într-un spital de urgenţă american, a fost primul specialist care a studiat fenomenele legate de apropierea morţii, însoţind mii de muribunzi în călătoria lor către pragul dintre lumi.

Într-o zi, pe când femeia urca cu liftul la sala de curs a universităţii unde lucra ca profesor-invitat, Elisabeth Kubler Ross a observat o femeie. Se uita fix la ea şi zâmbea. Uluită, doctoriţă şi-a dat seama că are în faţă pe una dintre fostele sale paciente de la urgenţă, care murise în urmă cu un an.

Apariţia era vaporoasă, dar nu transparentă, nu se vedea prin ea. „Dr. Ross – i s-a adresat femeia cu o voce clară – iertaţi-mă, dar a trebuit să revin. Îmi permiteţi să va însoţesc până acasă? Va aştept până terminaţi seminarul.”

„Sunt medic cu două specializări”, comentează întâmplarea, în carte, dr. Elisabeth Ross. „Psihiatru şi anestezist. Am lucrat multă vreme cu bolnavi schizofrenici şi îi iubesc. Când îmi descriu halucinaţiile lor vizuale, le răspund: «Ştiu, vedeţi o fecioară pe perete. Dar eu n-o pot vedea». Acum, îmi spuneam aceleaşi lucruri şi mie: «Elisabeth, tu ştii că vezi această moartă în faţa ta. Dar nu poate să fie adevărat». În timpul drumului cu maşina până acasă, mă întrebam dacă ceea ce se întâmplă este posibil. Îmi repetăm: «Sunt prea obosită. Am nevoie de o vacanţă. Trebuie să ating această arătare ca să văd dacă există cu adevărat».”

Dr. Ross a întins mâna către femeie, să vadă dacă la atingere ea se va risipi. I-a atins pielea, ca să vadă dacă e caldă sau rece. „A fost cea mai teribilă experienţă din viaţă mea”, spune ea.

„Când am ajuns la uşa locuinţei mele, a deschis-o ca şi când eu aş fi fost invitata ei. Cu o delicateţe irezistibilă, mi s-a adresat: «Dr. Ross, a trebuit să vin de pe lumea de dincolo, pentru două motive: mai întâi, ca să va mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut pentru mine înainte de a muri. Dar adevăratul motiv al prezenţei mele aici este o rugăminte: nu abandonaţi cercetarea dvs. asupra morţii, nu acum».

O priveam, spunându-mi întruna că nu este adevărat. Îmi amintisem şi numele: femeia din faţa mea se numea Eva Schwarz, murise şi fusese îngropată în urmă cu un an. În plus, eu nu credeam în vedenii şi apariţii din lumea de dincolo.”

Ca să se convingă că nu visează, Elisabeth Ross a atins câteva obiecte familiare de pe birou. A pipăit lemnul mesei, scaunul pe care şedea. Toate erau concrete, prezente, nu visa. Musafira bizară a întrebat-o atunci dacă ştia cum îl poate găsi pe preotul care o împărtăşise înainte de moarte, în camera de spital.

Omul de ştiinţă care era dr. Ross a avut atunci o tresărire de luciditate. „Preotul locuieşte în prezent la Urbana. Ar fi fericit să primească de la dvs. câteva cuvinte în scris. Uitaţi un creion şi-o hârtie.” Apariţia a luat ustensilele, notând câteva litere pe coala de hârtie imaculată: Eva Schwarz.

„Bineînţeles – spune Elizabeth Ross – am păstrat hârtia aceea că pe-o comoară. Nu i-am putut împărtăşi nimănui experienţa mea atât de terifiantă, dar hârtia aceea am pus-o într-o ramă şi o ţin la mine în birou.”

Sursa: formula-as.ro