EXEMPLU DE URMAT // Învățătoarea care REVOLUȚIONEAZĂ sistemul de învățământ românesc. A experimentat o nouă metodă de predare pe elevii ei și a avut rezultate spectaculoase

O învățătoare din România aplică, în premieră, o nouă metodă de predare, învățată la Oxford, și are rezultate spectaculoase cu elevii săi. Școala de gândire aplicată fondată de ea nu pune accentul pe teorie, teme și note, ci pe învățarea prin experiență.

Profesoratul este o muncă istovitoare, prost plătită în România, dar care, indiferent unde se desfășoară, își păstrează elementul esențial: vocația. Istoria Claudiei Chiru și a metodei ei de predare „ca o poveste” dezvăluie răspunsul la o provocare căreia puțini i-ar răspunde: alegerea unei schimbări radicale în educația, dezvoltarea celor mici și cunoștințele acumulate de aceștia.

Le predă elevilor așa cum a învățat la Oxford

Învățătoarea, delicată și sensibilă, este într-un fel autoarea propriului succes, o alternativă de viață și carieră, căutând recunoașterea, dar și răsplata meritelor, pe care o citește zilnic în ochii și în mintea elevilor săi. La ea, vocația profesorală se poate zice că se simte imediat ce o cunoști și îi afli povestea:

Claudia este profesor pentru învățământul primar în București, la Școala nr. 195, iar stilul de predare, învățat în perioada instruirii sale la Oxford, îl aplică și în clasă, dar și la Școala Alternativă de Gândire Aplicată – „SAGA Kid”, un ONG pe care l-a creat și care oferă programe educaționale alternative și care sprijină copiii dornici să învețe, însă nu au mijloace financiare.

„SAGA e o prelungire naturală, nu exista nimic pe piață la momentul la care am luat decizia de a pune în aplicare metoda experiențială. Am deschis-o pentru fiul meu și cu gândul la el, căci experiența de mamă m-a schimbat mult și mi-a deschis ochii. Inițial, a fost un gest egoist; ulterior, a devenit însă mare și cuprinzător, iar azi SAGA este singura instituție educațională complementară cu școala, din țară.

Programul nostru de after school este unic, croit special pentru a respecta stadiile de dezvoltare a nativilor digitali și nevoile părinților. Și, nu, nu este o afacere din care să te îmbogățești material, ci spiritual. Aș numi-o o afacere pentru intelectuali, greu de construit și de menținut. Este o afacere pentru mine, fiindcă îmi asigură încă un salariu, dar mai presus de toate, este o mare pasiune și o plăcere. Mi-am demonstrat că pot pentru mine și pentru cei din jurul meu. Iar asta mă face să merg mai departe”.

Cum se desfășoară procesul de predare după modelul Oxford

La orele Claudiei, copiii au un ritual matinal: povestesc ce au mai făcut, ce vor să afle, ce li s-a întâmplat, ce le place și ce nu, pun întrebări, spun ce gândesc. Direct, simplu, deschis. Toți lucrează în echipă, nu individual, chiar și la evaluări, iar băncile lor sunt așezate în grupuri, nu înșirate una în spatele alteia, ca la școlile clasice. Predarea este cel mai adesea învelită într-o poveste, chiar și la matematică, iar temele pentru acasă înseamnă cel mult patru exerciții:

„De ce metoda experiențială? Fiindcă este o metodă care îmi permite să educ copiii, nu să-i dresez. Îmi permite să mă distrez alături de ei, și asta-mi place enorm, să strălucesc alături de ei, să colaborăm și să împărtășim exemple de bune practici și oameni. Metoda experiențială este pentru copiii mei, este momentul lor, ei se simt natural, învață natural și această învățare le rămâne întipărită. Și fiindcă funcționează.

Observ o creștere spectaculoasă și schimbări în atitudinea copiilor, de la un an la altul, literalmente fantastice. Toți au voce proprie și știu să-și exprime dorințele și nevoile. Sunt empatici și își dozează efortul, știu că atunci când își doresc ceva măresc doza de efort. Sunt veseli și dispuși în orice moment să ia parte la o activitate conturată pentru ei. Se ajută între ei și se așteaptă unii pe alții. Scriu frumos și citesc cu plăcere. Se joacă «Țară, țară vrem ostași!» și aleargă pe holuri râzând cu gura până la urechi. Sunt capabili să adune, să scadă, să înmulțească și să împartă. Dăruiesc celor din jur și sunt oameni”.

Claudia Chiru, Cris și Răzvan

Claudia Chiru, o viață ca un scenariu de film

Provocarea unei vieți ca de scenariu de film a fost, pentru Claudia, semnul ieșirii din limitările instalate în mediul educațional, la confluența între trecutul comunist și pâlpâirea unei reforme: „De ce profesor? Motivația îmi vine din interior, este complet intrinsecă, parcursul educațional mi-a fost șlefuit în școli de stat autohtone, dar și acasă, unde părinții mi-au arătat ce înseamnă ambiția și reinventarea.

Către învățământ m-a îndreptat și exemplul bunicii mele. Ea a fost toată viața învățătoare, a predat la clasele de rromi din satul ei natal, mi se părea fantastic să fiu întrebată pe ulițele satului: «Tu a cui ești, maică?» și să și aud răspunsul: «E a doamnei Licuța, fă!», un răspuns care parcă mă înconjura cu un scut protector.

Nu am regretat niciodată această alegere. Îmi amintesc că, pentru a intra la Colegiul Pedagogic «Constantin Brătescu», am mers la meditații cu trenul, am dormit în gară și pe bancă în parc alături de mama și am fost singura elevă din comună, la acea vreme, care a reușit să intre la liceul de la oraș”.

De la menaj la aviație civilă

În viața de adult, cariera ei profesională a crescut organic, povestește profesoara: „Am fost, pe rând, menajeră, spălător de vase, ospătar, barman, secretară, PR, manager de proiect, e-learning designer, iar într-un punct, decisiv aș spune eu, drumurile profesionale mi s-au intersectat cu domeniul aviației civile. Am zburat în «Champions League» a aviației internaționale și am avut parte de un antrenament impecabil, împletit cu militărie, seriozitate, perseverență, abilități de supraviețuire și comportamente repetitive, am conviețuit și am lucrat cu 10.000 de Cabin Crew și 50 de naționalități. Cred că sunt suma experiențelor trăite și nu am nevoie de o motivație în plus: sunt condusă de pasiune. Dacă îmi place, mă dedic 100%”.

După fiecare experiență trăită, încearcă să aducă ceva nou în meseria ei

După traseul strălucit al inițiativei ei, Claudia crede mai mult în destin și în faptul că nimic nu este întâmplător în viață, iar ceea ce trăiește acum i-a întărit și mai mult această credință: „În activitatea de zi cu zi mă inspiră viața în sine. Fiecare experiență pe care o trăiesc în școală sau în afara acesteia mă inspiră și-mi hrănește pasiunea. Și, constant, am în minte întrebarea: «Ce pot aduce nou în educația copiilor mei din această experiență trăită?». Pasiunea pentru învățământ nu este delimitată și nu se rezumă la timpul petrecut în școală, este parte din mine și se dezvoltă natural”.

Perseverență, muncă asiduă și dedicare sunt cuvintele-cheie pentru cariera și succesele Claudiei. Probabil că nu este ea cel mai bun profesor din România, însă în tot ceea ce face pune pasiune și știință și se asigură până la epuizare că micuții ei elevi au înțeles și pleacă din clasă cu lecția învățată.

Acest lucru este cel mai apreciat. Dacă o întrebi cum a parcurs acest drum singură, fără mari susțineri financiare, fără ajutor și deseori fără încurajări, răspunsul sună cumva clișeist, însă realist până la limită: perseverență, curaj, dedicare, pasiune, motivare, puterea de a te adapta și abilitatea de a învăța.

Apoi, aș adăuga, un dram de încăpățânare și multă credință, pentru că așa cum repetă ea adesea, nimic nu este întâmplător.

Râde plin, frumos, din suflet, așa cum o face adesea la orele ei de clasă: „E frumos spus, mulțumesc. Vezi, dacă aș încerca să mă descriu în câteva cuvinte, aș spune că sunt o luptătoare cu cuvinte pentru educația copiilor români. Cred neclintit în bunătatea oamenilor și în calitățile acestora, așa cum cred că pot arăta susținut cea mai bună versiune a mea și că pot aduce plus valoare societății”.

Sursa: avantaje.ro