Este cafeaua un drog?

sursa: google.ro

Băuturile care conțin cofeină cum ar fi cafeaua, ceaiul, băuturile răcoritoare și băuturile energizante se bucură de o mare popularitate. În America de Nord 90% dintre adulți consumă cafeină zilnic.

Cafeina acționează ca un stimulent al sistemului nervos central, alungând temporar somnolența și restabilind starea de alertă. Este drogul psihoactiv cel mai consumat în întreagă lume, dar, spre deosebire de celelalte substanțe psihoactive este și legal și nereglemantat în niciun fel în aproape toate colțurile lumii.

Cafeina este un stimulant al sistemului nervos central dar și al metabolismului, și este folosit atât în scopuri recreaționale cât și în scop medical pentru a reduce oboseala și a restabili starea de vigilență atunci când apare somnolența. Ea produce o stare de veghe (de alertă) crescută, un flux de gândire mai clar și mai alert, atenție sporită precum și o mai bună coordonare generală a organismului. Cantitatea de cafeină necesară pentru a produce efecte variază de la o persoană la alta în funcție de mărimea corpului și de gradul de toleranță. Efectele încep în mai puțin de o oră după consum și o doză moderată, de obicei, dispare în aproximativ cinci ore.

Cofeina are o serie de efecte asupra somnului, dar nu afectează toate persoanele în același mod. Aceasta îmbunătățește performanța în timpul deprivării de somn, dar poate duce la insomnii ulterioare. La muncitorii care lucrează în schimburi de noapte duce la mai puține greșeli cauzate de oboseală. La sportivi dozele moderate de cofeină pot îmbunătăți sprintul, anduranța și performanța sporturilor de echipă însă îmbunătățirile nu sunt de obicei foarte mari. Cu toate acestea, dozele mari de cofeină pot afecta performanțele atletice prin interferența cu coordonarea mișcărilor. Dovezile arată că, contrar credinței comune, cafeina poate fi de ajutor la altitudini înalte.

Consumul unor cantități mari de cafea, mai mult de 250 mg pe zi poate duce la o stare cunoscută sub numele de cafeinism. Cafeinismul combină de obicei dependența de cafeină cu o largă gamă de stări neplăcute fizice și mentale incluzând aici iritabilitate, nervozitate, insomnie, agitație, dureri de cap și palpitații ale inimii survenite toate după consumul de cofeină.

Este cafeina un drog?

Da, cafeina este un drog. Un drog psihoactiv. Conform definiției un drog psihoactiv psihofarmaceutic sau psihotrop este o substanță chimică care traversează bariera hemato-encefalică și acționează în principal asupra sistemului nervos central unde afectează funcțiile creierului ducând la modificări ale percepției, ale stării de spirit, ale conștienței, ale cogniției și comportamentului. Deoarece substanțele psihoactive aduc schimbări atât în starea de conștientă cât și în starea de spirit - pe care utilizatorul o poate găsi plăcută (de exemplu euforia) sau avantajoasă (de exemplu creșterea vigilenței) - multe peroane abuzează de uzul acestora și le folosesc excesiv în ciuda riscurilor pentru sănătate sau a consecințelor negative. Odată cu o utilizare durabilă dependența psihologică și fizică se poate dezvolta, ceea ce face ca întreruperea ciclului de abuz să fie chiar mai dificilă.

Cum operează cafeina?

Când te simți adormit, te simți așa din cauza unor molecule numite adenozină care plutesc în creier. Adenozina se leagă la adenozin-receptorii de pe neuroni, facilitând încetinirea funcțiilor de semnalizare ale creierului tău și induce o senzație pe care o numim somnolență. Concentrația de adenozină din creierul nostru este cea mai ridicată când am cheltuit o mulțime de adenozintrifosfat - care este un fel de valută energetică a corpului - așa încât este logic să te simți obosit după o zi întreagă de muncă sau după un maraton.

Acum haideți să aducem și cafeina în ecuație: cheia capacităților de stimulare a cafeinei constă chiar în structura sa chimică care este semnificativ similară cu cea a adenozinei. Pentru o celulă nervoasă cei doi compuși sunt practic imposibil de distins, și, prin urmare, aceasta va permite ca de receptorii de adenozină să se lege fie o moleculă de cafeină, fie una de adenozină.

În jargon științific acest proces este numit inhibare competitivă deoarece cafeina inhibă efectele adenozinei câștigând cursa pentru ocuparea locurilor destinate adenozinei. Ne putem imagina asta ca fiind o competiție între moleculele de adenozină și cafeină în ocuparea locurilor oferite de o sală de spectacole, în care locurile sunt reprezentate de adenozin-receptori. Probabilitatea sugerează că cu cât mai multe locuri ocupă cafeina, cu atât mai puternic vom resimți noi efectul unui espresso de după-amiază.

Dar ce mare lucru dacă moleculele de cafeină fură niște locuri de la adenozină?

Răspunsul se află în modul diferit în care cele două molecule acționează asupra sistemului nostru nervos. Atunci când cofeina este cea care ocupă locurile de pe celulele nervoase nu se instalează acea încetinire care rezultă atunci când acolo se leagă adenozina și, în loc de încetinire celulele accelerează și transmit foarte rapid semnale.

Glanda pituitară - o glanda secretoare de hormon care se află la baza creierului - simte această excitație puternică a neuronilor și presupune că creierul se află într-o stare de urgență. Cu scopul de a ajuta organismul cu acest „iad molecular aparent” glanda pituitara stimulează sistemul nervos simpatic (SNS) prin eliberarea de epinefrină (mai familiar cunoscut sub numele de adrenalină).

Ca acea parte a sistemului nervos responsabil pentru „fight or flight”, SNS este responsabil cu pregătirea organismului pentru a face față situațiilor stresante prin dilatarea pupilelor, creșterea bătăilor inimii și facilitarea eliberării zahărului de către ficat pentru a permite ample pusee de energie. Toate aceste efecte lucrează împreună pentru a produce acel boost binecunoscut ca fiind semnătura cofeinei, cea care a câștigat atât de mulți fani în întreaga lume.

Logica convențională ne spune că având creierul tău într-o stare prelungită de urgență nu poate fi bine pentru sănătatea ta, iar acest lucru poate explica o parte din critica suferită de cofeină în ultimii ani. Cu toate acestea, ca și în cele mai multe aspecte referitoare la sănătate, logica convențională nu este suficientă pentru a trage concluzii definitive.

Sursa: umfcv.ro