Dumnezeu să ne ferească de judecata măgărească

Trustia, elegii politikoase

Încerc să mă dumiresc de ce protestează lumea? Judecătoarea Rodica Berdilo nu a validat alegerile din Chișinău fiindcă Andrei Năstase și Ion Cioban au îndemnat alegătorii să iasă la votare. În aparență, ei au făcut un lucru bun, căci cu cât mai mulți alegători participă la alegeri, cu atât mai trainice și mai calitative sunt alegerile și democrația. Dar în realitate nu e chiar așa. Fiindcă spunând „Ieșiți, oameni buni, la vot”, Năstase și Cioban îndemnau de fapt alegătorii să voteze cu ei.

Iar a chema oamenii să voteze pentru propria persoană în ziua alegerilor este interzis prin lege. De ce? Fiindcă, după cum spuneau țăranii latini, porcul nu se îngrașă în ajun. Și nu e treaba candidaților să cheme lumea la votare, ci a Comisiei Electorale, a spus Berdilo și cei trei judecători ai Curții de Apel au susținut-o într-un glas.

Și e logic. Dacă izbucnește un incendiu și, în loc să cheme pompierii, cetățenii s-ar apuca să stingă focul cu propriile puteri la ce am ajunge? Sau dacă la o nuntă conul mire și coana mireasă s-ar apuca să își servească mesenii, chelnerii ar rămânea fără lucru.

Nu, Năstase și Cioban nu spuneau „votați-mă pe mine”, dar oricine își dă seama că îndemnul lor era pro domo, nicidecum în favoarea adversarului. Chiar dacă ziceau „votați pe oricine doriți”, „alegeți pe cine îl considerați mai bun”, orice om sănătos la cap înțelege că și unul, și altul, se refereau la propria persoană și, la drept vorbind, nici nu ar fi normal ca un candidat să considere că concurentul lui e mai bun și merită votat în primul rând. Căci i-ar zăpăci totalmente pe alegători. Rodica Berdilo e prima care a spus lucrurilor pe nume, i-a prins cu fofârlica pe candidați și merită premiul Nobel sau măcar înscriere în Guinessbook.

Acum stau și mă gândesc cât de mult a evoluat justiția noastră, iar opoziția nu apreciază aceasta. Dacă pe timpul lui Donici preocuparea era ca „Dumnezeu să ne ferească de judecata măgărească”, azi ne stă la dispoziție Rodica Berdilo și Curtea de Apel.

Al vostru acerb, rafeu, Ion Buraga