Dodon, groparul comuniștilor

Trustia, elegii politikoase

Ieri l-aș fi considerat bolnav de Covi- 19 pe cel care îmi spunea că Dodon se va șterge pe față și îi va propune lui Voronin să formeze împreună un bloc electoral și că generalul de miliție va accepta cu inocență, de parcă nu el îl scuipase, la figurat vorbind, pe îngâmfatul lider socialist. Acum iese că eu eram afectat de coronavirus, crezând că Voronin are demnitate și nu va accepta pomană electorală de la cel pe care îl disprețuiește profund. Sau nu îl mai disprețuiește?

Pe de cealaltă parte, de ce ne-am mira? De ce atunci când Maia Sandu și Andrei Năstase s-au cuplat platonic, antioligarhic, cu Dodon, lumea progresistă a aplaudat frenetic, iar când Voronin se cuplează cu Dodon pentru salvarea statalității de hoardele româno-europenești, prooccidentale, lumea progresistă se arată surpinsă? E ipocrizie sau duble standarde? Un bloc electoral comunisto-socialist e ca o familie de același sex politic, adică e cât se poate de natural. Nenormal, o mezalianță, a fost mariajul dintre Sandu și Dodon. De aceea nu a durat mult.

Voronin și Dodon au tot dreptul să se cupleze politic, fiindcă sunt homogheni din punct de vedere ideologic. Mariajul lor ar merita o romanță, compozitorii și textierii noștri trebuie puși la treabă! Unii propun ca alianța socialisto-comunistă să se numească Dodonvor, alții - Vordodon, adică ori cu piatra-n cap, ori cu capul de piatră…

Acum stau și mă gândesc cum ar proceda Lenin în locul lui Voronin. Căci liderul PCRM riscă mult. El ar putea rămâne fără membri de partid și ar văduvi statalitatea de Partidul Comuniștilor. Visul despe o republicuță Voroninfree și comunistfree, pe care promisese să-l realizeze Filat, s-ar putea să-l realizeze un fost tânăr comunist, căruia Voronin i-a înmânat personal biletul de partid. Căci nu e a cui se menește, ci a cui se nimerește.

Al vostru cumbhac, aflatox, Ion Buraga