De la Șmekerilovici la Kremlinovici

Trustia, elegii politikoase

Dodon e, fără dubii, cel mai maleabil și elastic, din punct de vedere etic, președinte din istoria republicuței, lăsându-l fără grai până și pe Șmekerilovici. După ce a reușit (ajutat de părinți) să-și procure o casă de câteva milioane și câteva mercedesuri nerambursabile, după ce o răsfață pe prima doamnă Galea cu vacanțe pe insulele exotice din oceanele planetei (cu excepția Oceanului Înghețat de Nord), după ce și-a asigurat finanțare dublă, pe linie de partid - rusească, prin Bahamas și plahotniucească, prin „kulioașe”, Dodon a fost adoptat de Kremlin, ca un fel de „fiu al regimentului”, și de acum înainte se va numi Kremlinovici.

Ca să merite acest titlu:

Dodon merge la Moscova încărcat cu sticle de cabernet, cu care Putin vopsește zidul Kremlinului;

Dodon scrie rapoarte minuțioase și trimite spiciurile sale echilibrate spre avizare la Kremlin; Dodon este silitor, îndeplinește tot ce-i dictează Kozak, dar și strigă la el în somn;

Dodon e răbdător, poate aștepta cu orele în anticameră și, dacă ar avea coadă, ar da voios din ea.

Dintre toți omologii săi, Dodon s-a întâlnit de cele mai multe ori cu Putin și consideră că astfel și-a îndeplinit toate promisiunile electorale. Și Putin s-a întâlnit de cele mai multe ori cu Dodon, deși nu se mândrește cu această realizare și nu a inclus-o în raportul său despre starea națiunii ruse. Oare de ce?

Când Putin le-a recomandat molotovenilor să-și urmeze tradiția călcatului repetat pe greblă și să-l voteze încă o dată pe Dodon Kremlinovici în alegerile prezidențiale, sfatul său nu l-a surprins pe nimeni, ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda.

Acum stau și mă gândesc: nu cumva capul lui Putin e de magnet, iar capul lui Dodon e de fier? Sau viceversa? Aceasta ar explica roșeața lui Dodon și preferința stranie, bizară a lui Putin.

Al vostru sadrazan, tâmpinist, Ion Buraga