De la binom la TRINOM sau o sută de zile fără Plahotniuc

Trustia, elegii politikoase

Azi, când se împlinesc exact o sută de zile de când binomul Plahotniuc-Dodon a fost înlocuit de trinomul Dodon-Sandu-Năstase, s-a anunțat solemn că premierul Maia Sandu nu-și vede capul de trebi, fiindcă dezoligarhizarea mai trenează pe alocuri, din care cauză ea nu va putea pleca la Adunarea Generală a ONU din această toamnă. O va înlocui Dodon, al cărui program este ma lejer, care a dezoligarhizat tot ce a fost de dezolgarhizat și chiar ceva mai mult decât era nevoie.

Maia Sandu ar trebui să revină asupra deciziei sale anorexice. Lumea nu va crede că un stat care întreține un asemenea președinte dolofan, abundent, pe care plesnește haina, este cel mai sărac din Europa și asistența financiară internațională ar putea să scadă drastic. În schimb, văzând-o pe sfirigita și ascetica premieră, seamănând mult cu Maica Tereza în tinerețe, bancherii mondiali își vor dezlega pungile și granturile vor curge peste capetele noastre ca din cornul abundenței.

Acum stau și mă gândesc că tranziția de la binom la trinom e totuși un progres. Matematicește vorbind, ordinea monoamelor și monomilor nu ar trebui să conteze, dar în realitatea noastră e cu totul altfel și una e să fii la coada binomului, și altceva e să te afli în funtea trinomului, ca Dodon. În binom nu i se permitea nici să meargă la New York, iar în trinom i se permite, ba îi mai poate lua cu el și pe Galina, și pe Țîrdea și pe alții vreo zece șătrari, de parcă cheltuielile le vor suporta părinții lui Dodon, nu bugetul statalității jigărite, căreia îi cad pantalonii.

Al vostru apostrofet, opacificant, Ion Buraga